Creasta Pietrei Craiului, tur-retur, în alergare

Îmi place în Piatra Craiului. Mi-am dat seama de asta acum câţiva ani de zile. Pentru alergare îmi place în special traseul de creastă pentru că nu e nici platou (ca prin Bucegi), dar nici muchie (cum găseşti prin Făgăraş). E o combinaţie de pasaje uşurele de căţărat, cu porţiuni de muchie şi, mai rar, poteci pe curbă de nivel. Toate astea o fac să fie un traseu destul de tehnic, dacă nu foarte tehnic de alergare. Nu ai timp să te plictiseşti şi cu siguranţă nu te ia somnul pe aici.

În alergare am mai făcut traseul de 2 ori pe sensul N – S, de la vf. Turnu în şaua Funduri. Acum vreo două săptămâni în urmă, discutând cu Cosmin de alt traseu, alt context şi alt munte, mi-a venit în cap ideea de un tur-retur pe creastă. La o prima vedere pare simplu pentru că linia de creastă are doar 9km cu 1000m diferenţă de nivel. Tur-retur ar fi cam 18km cu 2000m. Cifrele sunt mici, dar înşelătoare. Creastă fiind foarte tehnică pentru alergat, uzează la maxim papucii de alergare şi angrenajele. Şi nu vorbesc doar de picioare, ci şi de mâini pentru că de multe ori m-am sprijinit în ele că să cobor mici sau mari praguri, plus în diversele pasaje de căţărare (mă refer la căţărare în contextul alergării şi nu în cel de escaladă 🙂 ).

Cum s-a întâmplat

Duminica, în weekend-ul cu Rusaliile, m-a prins în Zărneşti. M-am trezit la ora 5 dimineaţă cu gând de a pleca pe traseu la maxim 6. Doar că pe cer erau nori negri, fulgera şi tuna. Evident că nu aşa „mă înţelesesem” cu prognoza cu o zi înainte, dar ce să-i faci ? Am dumnezeit puţin şi m-am culcat cu speranţa în suflet că vremea îşi va reveni. Speranţa era mică pentru că atunci, dimineaţă, m-am uitat şi pe prognoze şi nu arătau deloc bine până la ora 12. Nu m-am supărat. Anii m-au făcut mai matur în acest sens. Deja sunt învăţat să mă trezesc devreme şi să mă culc la loc din cauza vremii 🙂 .

M-am trezit pe la 7 şi parcă era altă lume, deşi trecuseră doar două ore: soarele luase locul norilor şi păsările cântau a vreme bună. N-am mai stat pe gânduri şi în 30 de minute mi-am făcut bagajul, am mâncat, m-am scărpinat şi am ieşit pe uşă. La 8 fără ceva eram deja la cabana Gura Râului, locul de unde am pornit şi unde m-am şi întors.

Sensul N – S

La deal, până în vf. Turnu, am dat peste puţină lume. Mi s-a părut că am mers greu până aici, cu toate că ceasul îmi arăta cel mai bun timp al meu pe acest segment: 1h:47. Eram cam somnoros, că am plecat repede după ce m-am trezit, şi plus că aveam şi 4L de apă în spinare pe care-i cam simţeam. De la vf. Turnu la vf. Ascuţit nu ţin minte să fi dat peste vreo fiinţă umană. Am întâlnit doar o capră neagră care stătea indiferentă în faţa mea, la vreo 4-5m, pe cărare. Cred că dacă îmi propuneam să merg încet sprea ea, cu „zăhărelul”, ajungeam să o şi scarpin pe spinare 😀 . De la Ascuţit spre La Om am început să întâlnesc oameni, pe care aveam apoi să-i revăd la întoarcere. În tot acest timp am prins puţin vânt pe creastă şi, de câteva ori, şi nori. A fost excelent şi nesperat, pentru că la intrare pe traseu nu se vedea niciun nor. De la vf. Turnu la vf. La Om am făcut 1h:49.

Pe segmentul sudic am mai prins câteva grupuri care mergeau în sensul meu şi vreo 2 care erau pe contrasens. Deja se risipiseră norii, şi soarele îşi făcea treaba. Nici vântul nu mai adia şi simţeam că iau foc de cald ce-mi era. Segmentul ăsta mi s-a părut cel mai greu din traseu. Tocmai de aceea am ajuns cam consumat la şaua Funduri. Am reuşit un nou record pentru mine, fără să vreau: 3h în cap pentru toată creasta de la N la S. Primul timp a fost de 3h:08 şi al doilea de 3h:04. Văd că scad din 4 în 4 minute 🙂 . Aici, la Funduri, am făcut o pauză de 6 minute care nici nu ştiu când a trecut. Puteam să jur că am stat 2, hai 3 minute, dar nu 6 ! Am mâncat nişte biscuiţi, am mai dat un activator pe gât şi m-am forţat să beau apă. Consumasem până atunci doar 1.5L de apă, cam puţin adică.

Sensul S – N

După ce şi-a făcut efectul activatorul, am început să mai prind viaţă, dar, chiar şi aşa, m-am mişcat greu până la vf. La Om. Am făcut 1h:26 faţă de 1h:10 la dus. E adevărat că se urcă preponderent când mergi de la S la N. Deja începeam să mă întâlnesc cu oamenii pe care-i depăşisem la dus pe diverse puncte ale traseului. Toţi m-au încurajat de parcă eram în concurs. Mi s-a părut simpatică faza asta 🙂 .

Segmentul La Om – Ascuţit mi s-a părut că a mers super rapid. Nici n-am simţit când a trecut timpul şi l-am alergat destul de mult pe sensul asta. L-am făcut în 57′. De la Ascuţit la Turnu, cel mai mic segment de altfel, am mai făcut doar 37′. Pe aici m-am întâlnit cu o grămadă de lume şi tot aici am primit şi întrebarea hazlie a emisiunii, şi anume „de cât timp faci sport ?”. Asta m-a întrebat un tip cam pe la 40+ ani, atunci când l-am salutat eu. A venit aşa direct întrebarea că nu am ştiut pe moment ce să-i zic (eu alergam în timpul ăsta), aşa că i-am aruncat şi eu o cifră acolo, din instinct :)). Toată creasta la retur mi-a ieşit 3h, în cap! Un timp mult mai bun decât mă aşteptam eu. Deci am făcut acelaşi timp şi la dus şi la întors, cu toate că am mers la întors mult mai greu pe segmentul sudic. Am recuperat pe cel nordic care este în general descendent din sensul ăsta.

La vale

Pe coborârea de la vf. Turnu spre cabana Curmătura am prins o grămadă de oameni care urcau, cu toate că era cam târzior (cam ora 16 şi ceva). Un tip simpatic m-a întrebat de unde să-şi ia şi el adidaşi că ai mei că să coboare şi el mai repede 🙂 .

La Curmătura am mai băut vreo 300ml de apă şi am umplut şi un bidon de 500ml. Până jos, la Botorg, deja îl dădusem pe gât. La Botorog am mai umplut încă 500ml pe care, la fel, i-am dat gata până la Gura Răului. Din vf. Turnu la Gura Răului am făcut 1h:16. Binişor, dar se putea şi mai bine. Nu am vrut să mai forţez pe coborâre că simţeam o oarecare oboseală în picioare.

Date tehnice

Cam asta a fost povestea, acum şi nişte cifre.

Split–uri la dus:

Gura Răului – vf. Turnu: 1h:47
vf. Turnu – vf. La Om: 1h:50
vf. La Om – şaua Funduri: 1h:10

şi la întors:

şaua Funduri – vf. La Om: 1h:26
vf. La Om – vf. Turnu: 1h:34
vf. Turnu – Gura Răului: 1h:16

Distanţe şi diferenţe de nivel:

linia de creastă pe sensul N -> S (Turnu – Funduri) are 950m urcare şi 900m coborâre
în sensul S -> N (Funduri – Turnu) e simetric, adică: 900m coborâre şi 950m urcare
distanţa pe linia de creastă: 9km
timp total tură: 9h:04
distanţa totală tură: 32.6km
diferenţa de nivel totală: 3100m +/-

Alimente:

am avut la mine 4L de apă cu isotonice, deşi mi-aş fi dorit să am măcar 500ml de apă chioară pentru că mă că săturasem de dulce
şi am mai băut cam 1.3L apă de pe la izvoare; deci 5.3L în total
am halit 8 geluri a câte 35ml în medie, de la diferite firme: Sponser, Aptonia şi Isostar
şi un activator (200mg cafeină) de la Sponser
3 biscuiţi cu cremă de la Mega Image 🙂 , a câte 100kcal / bucata

De data asta am fost încălţat cu La Sportiva Ultra Raptor cu care m-am înţeles perfect pe tipul ăsta de teren. Sunt foarte aderenţi la calcar se pare. Data trecută fusesem cu Bushido, tot de la La Sportiva, însă n-am fost deloc mulţumit de aderenţa lor pe calcar.

Cam asta a fost. Mi-a plăcut foarte mult şi trebuie să revin să văd dacă mai scad timpul cu 4 minute, aşa cum am făcut până acum 🙂 .