Creasta Pietrei Craiului de iarna

Sambata am fost impreuna cu Cosmin in Piatra Craiului cu planul ambitios de a face toata creasta intr-o zi. Ca „miza” sa fie si mai mare, am plecat si urma sa ne intoarcem tot in Bucuresti dupa ce terminam traseul. Nu am cautat sa facem economie la cazare, dar asa au fost constrangerile de timp 😀 . Bun. Ora de plecare din Bucuresti a fost 3, ceea ce a facut ca noaptea sa fie foooarte scurta si neodihnitoare. La 6, cand am ajuns la fantana lui Botorog, eram numai bine putin obosit.

Prima parte din poteca, pana in poiana Zanoaga, a fost cam ghetoasa, cu zapada putina si batatorita. Din Zanoaga spre Curmatura s-a mai ingrosat putin stratul si am mai capatat niste spor la mers. La cabana ne-a intampinat, ca de obicei, unul din caini latrand, dar care s-a linistit dupa ce am mai vorbit cu el si l-am intrebat ce mai face. Aici am stat cat sa-si ia Cosmin niste apa si apoi am urcat repede spre Turnu. Spre varf zapada a fost destul de putina si tarisoara, iar timpul pana pe el a fost de 2h:28, mai bine decat ne estimasem noi initial. Bucurosi am fost si cand am vazut urme pe creasta destul de bine definite, pe care speram sa le avem macar pana la Ascutit 🙂 .

Segmentul nordic

De la Turnu am plecat fara pauza spre Padina Popii, iar de aici tot fara sa ne oprim am mers spre Ascutit, un prim checkpoint de pe creasta. Pana in acest punct am facut 3h:39 de la start sau 1h:11 de la vf. Turnu, adica de la „intrarea” oficiala pe creasta nordica. La Ascutit am intalnit destul de multa lume. Nu mi-am dat seama daca erau un singur grup sau doua, dar tot sa fi fost vreo 6-8 oameni. Am inteles ca urcasera tot de la Curmatura, dar direct la Ascutit si ca o parte din ei voiau sa ajunga tot in Funduri. Dupa ce am mai stat 2-3 minute sa mancam ceva si sa bem niste apa, am pornit mai departe spre La Om. Din acest punct nu prea am mai avut urme bune in zapada si am inceput sa mergem cu randul. De fapt erau niste urme mai vechi si in unele locuri si dispareau 🙂 . Pe acest segment de traseu este un singur pasaj mai dificil: o coborare mai abrupta spre E (adica stanga cum mergeam noi) pe o panta cam ierboasa si cu zapada instabila. Este un fel de jgheab pe care noi l-am abordat chiar pe langa stanca, descatarand intr-un fel. Aici am vazut puse si 2 cordeline de rapel, deci cineva nu a avut de gand sa descatere 🙂 .

La Om am ajuns in 5h:53 de la start sau in 3h:15 de la vf. Turnu. Eram in grafic. Afara deja incepea sa arda soarele bine, de-mi venea sa raman in pantaloni scurti daca as fi avut. Am intrat putin si in refugiu ca sa caute Cosmin niste chei pe care si le-a uitat un prieten de al lui pe aici, cand au fost cu 3 saptamani in urma. Si le-a gasit !

Segmentul sudic

Pentru ca era cald pe afara, zapada se inmuiase si pleca foarte usor la vale. Era suficient sa impingi un mic bulgare de zapada, ca in alunecare sa devina si de 50-60cm in diametru. Asa ca am mers strict pe linia crestei, chiar daca asta a insemnat mai mult timp (de urcat si coborat) si mai multa atentie. De pe la Ascutit incoace am fost insotiti in fata noastra de 3 capre negre, care uneori ne-au mai facut si urme. Cu ocazia asta am constatat ca, daca trec 3 capre pe acelasi set de urme, e suficient si pentru om sa paseasca in ele 🙂 . Ce descoperire! De fapt am vazut atatea capre in segmentul sudic cum cred ca n-am prea mai vazut pana acum pe la munte. Erau si in fata (cele 3) si prin laterale, peste tot. Cel mai mare grup de capre intalnit cred ca avea vreo 10 membri. Fata de alte dati acum stateau foarte aproape de noi, chiar si la 3-4m uneori.

Incet, incet ne apropiam si de saua Funduri, dar pana la ea mai aveam un obstacol de depasit. Practic al doilea obstacol mai problematic, primul fiind cel de care ziceam mai sus, din tot traseul. Cel putin asa l-am perceput eu. Este vorba tot despre o coborare de vreo 7-8-9m, destul de verticala as zice (poate la 70 de grade, asa) care este alunecoasa si pe vara. Acum era partial acoperita cu zapada, dar se vedea si iarba. Am descatarat pe aici folosind smocurile de iarba ca prize pentru coltari si piolet. Nu am continuat coborarea pana in jnepenis, cum ai face vara, ci am traversat stanga (cum coboram cu spatele) la primul brau de jnepeni. Ne-am agatat in ei si de ei si asa ne-am „salvat” 🙂 .

Asa ca am ajuns la punctul final al crestei, saua Funduri, in 9h:05 de la start si 6h:37 de la vf. Turnu, un timp considerabil mai bun decat estimasem noi. Am uitat sa mai batem palma si sa ciocnim un pahar de sampanie pentru ca ma simteam cam obosit. Starea de somnolenta de dimineata ma urmarea, plus ca se adaugase si oboseala de pe traseu.

Retragerea

De la Funduri am coborat direct spre refugiu, ca sa-l vad si eu macar odata avand in vedere ca am trecut de zeci de ori pe acolo fara sa-l vizitez 😀 . L-am gasit acoperit aproape total de zapada asa ca nu am avut ce sa vad prea mult la el. De aici in jos zapada era destul de mare si uneori ne afundam pana la solduri. Am coborat destul de anevoios si pana La Table am tot sapat urme.

La izvorul de la Table ne-am oprit sa mai incalzim si sa bem niste apa pentru ca cel putin mie mi se terminase cam de pe la Funduri. De aici inspre Zarnesti nu ar mai fi multe de zis. Cu cat inaintam spre oras, zapada mai scadea din grosime. Am ales varianta prin Cheile Pisicii care ne-a scos in forestierul din Prapastiile Zarnesti. Ciudat lucru ca forestierul era dezapezit cu o lama (prima oara cand vad asa ceva) si era foarte, foarte alunecos. Am evitat cateva caderi in ultimul moment.

Echipament, mancare si bautura

Dupa inca ceva timp am ajuns si la masina, inapoi la Botorog, tot pe noapte asa cum si plecasem. Am incheiat tura in 12h:49 si am mers undeva la 31km cu 2100m diferenta de nivel.

Ca echipament am avut la noi coltari si piolet (unul fiecare), iar eu si bete. Am mers la bete peste 90% din creasta si doar pe alocuri am mai folosit pioletul. La aceasta tura am avut un piolet nou, ultra light (290g) de la Simond, modelul Fox Carving. Este un piolet de ski-alpinism insa perfect, din punctul meu de vedere, pentru astfel de ture. Chiar m-am inteles bine cu el.

Ca mancare am avut la noi mai mult chestii uscate, dar si cateva geluri, asa sa nu le uitam gustul. Apa cu isotonice am carat la plosca de 2L, dar as fi simtit nevoia de cel putin inca 1L pe creasta la cat de cald a fost. Am mai consumat si 2 fiole de activator (cafeina) si cam atat.