Creasta Iezer – Papusa in alergare, creasta Iezer Papusa pe fundal

Creasta Iezer – Papusa in alergare

Din vorba in vorba si din email in email cu Cosmin Podariu am ajuns sa mergem la o tura de alergare in Iezer. Initial il intrebasem de o „integrala” a crestei Fagarasului si pe el, insa deja avea planul cu creasta Iezer Papusa impreuna cu Bogdan Iacob, asa ca m-am alaurat si eu lor. Tot aveam de gand sa ajung candva si in Iezer, iar acum am avut ocazia perfecta.

Accesul

Ora de plecare a fost foarte matinala de data asta si pe la 5 eram deja iesiti din Bucuresti pe A1. Ca acces in acesti munti se merge spre Pitesti, apoi spre Campulung si apoi spre cabana Voina (comuna Leresti). Tot drumul este bine asfaltat si are cam 180km, deci ii faci in 2h:30 daca mergi legal sau in 2h daca mergi mai repede 🙂 . Noi am ajuns pe la 7 si ceva la cabana Voina, ne-am echipat rapid si am si plecat. Nu de alta, dar afara era destul de racoare, cam 12 grade. Sensul ales pentru traseu a fost: cabana Voina – Vf. Papusa – creasta – Vf. Rosu – Vf. Iezer – cabana Voina.

Pe munte

Am inceput printr-o alergare „usoara”, sau cel putin asa-i zicea Cosmin, cu un pace de 5. Ma gandeam sa nu ma „tai” prea repede la ritmul asta mai ales ca dormisem putin noaptea. Am evoluat bine insa si dupa vreo 30 – 40 de minute am ajuns si la prima stana din program. Aici, conform traditiei, ne-au intampinat niste caini care latrau voiniceste cu gura pana la urechi. Ciobanul, desi destul de dimineata, era amortit de bautura. Asa de amortit ca nu a putut lega nici 2 cuvinte si doar ne-a aratat, facand vizibil un efort, cu mana pe unde era cararea. De la aceasta stana se urca un fel de deal cu iarba foarte multa si foarte inalta spre un drum forestier. Odata ajunsi pe forestier incepea sa se vada ceva peisaj: putin din Piatra Craiului (ca era inca ceata), lacul barajului Rausor si creasta Iezer – Papusa.

Tin sa zic ca Iezerul e un munte ciudatel. Are aspect de deal, cu poteci late, fara creste inguste sau muchii, insa este inalt. Creasta merge constant la peste 2200m altitudine iar varfurile, cele 3 mai notabile, au in jur de 2400m. Deci e un bun antrenament de alergare „la altitudine”. Ca teren are foarte multe pasuni, de asta si multe stane pe acolo, dar mai sunt si zone de genul Fagaras (cu sisturi si poteci inguste) sau Retezat (cu lespezi mari de piatra). Doar ce ne-am oprit sa facem poze (Bogdan si cu mine) si Cosmin ne-a si servit ceea ce avea sa fie vorba zilei „hai ca avem treaba!” :)) .

Cam pe la 2h:30 de la start am ajuns si pe vf. Papusa (2391m) unde am facut si prima poza de grup folosind functia avansata de auto declansare a aparatului. De acolo am coborat intr-o sa intalnind relieful a la Retezat. Am urcat iar pe creasta si am tot inceput sa intalnim caini, oi si ciobani si foarte putine marcaje. Cainii erau prietenosi cand se aflau pe langa ciobani, dar foarte agitati cand nu. Cu ocazia asta ne-am perfectionat tehnicile de gonit cainii: pietre in cap, stropit cu apa pe bot, recitat poezii, dar mai ales Bogdan care a fost odata incoltit de 6 patrupezi fara ca noi sa-i sarim in ajutor caci eram prea departe.

Dupa acest episod am dat de alti ciobani care ne-au intrebat daca avem tigari. I-am zis ca nu, dar nu s-au lasat descumpaniti si si-au incercat si a doua carte: „dar o tuiculita macar ?”. „Nu bre, nu avem. Abia ne ajunge apa de la noi, de unde tuica ?”. De la acesti ciobani am ajuns rapid si pe vf. Rosu (2469m) unde am facut a doua poza de grup, dar nu ne-am lungit prea mult ca sa nu ne aduca aminte Cosmin ca avem treaba. Am plecat si spre al treilea varf al crestei, vf. Iezer (2135m), unde am mai facut o poza si am mai mancat o maslina si am baut o apa si un Burn (da, stim ca e o chimicala).

Si niste cifre

Sa nu va asteptati la marcaje pe acest munte ca nu prea sunt. Cel putin in zona de creasta lipsesc. Daca e senin e ok, daca e ceata e cam nasol.

Ne-am intalnit cu 7 turme de oi, cu cca 35 de caini si aproximativ 10 ciobani. Pe unii i-am vazut, pe altii nu. Cand nu i-am vazut, ne-au latrat cainii.

Creasta in sine (calculata de la vf. Papusa la vf . Vacarea) are o lungime de 19km cu 550m diferenta de nivel +/-. Tot traseul nostru, cabana Voina – Vf. Papusa – creasta – Vf. Rosu – Vf. Iezer – Vf. Vacarea – cabana Voina, a avut 36.2km cu 2200m denivelare +-/.

Am consumat cam 4L de apa, din care 2 i-am luat de pe creasta, dar nu mai tin minte exact de unde. Undeva pe la km 21-23 de la start, parca. Ca mancare am avut 2 geluri de 70ml, un baton cu cereale, niste biscuiti (cu ovaz, seminte si afine), o fiola de magneziu si un activator (200mg de coefeina adica).

Cam asa a trecut in fuga si ziua aceasta de sambata. Mersi, Cosmin, pentru invitatie!

Tags:
Category:

Comments are closed here.