Alergări de pregătire prin Bucegi, partea 2

Până acum am reușit să mă țin de modestul meu plan de care ziceam în articolul trecut. Așa că luni, săptămâna asta, am executat alergarea de 41km cu 3300m D+. Am făcut tura de hobby de la Marathon 7500, dar cu startul și sosirea de la Gura Diham. Mai precis, traseul a fost: Gura Diham – la Prepeleac – Bucsoiu – Omu – Bătrâna – poiana Guțanu – șaua Strunga – Padina – valea Ialomiței – Omu – valea Cerbului și iar Gură Diham.

Am pornit cu oarecare îndoială pe traseu. Pe de o parte, vremea nu se arăta excelentă nici pe prognoză, nici la fața locului. Pe de altă parte, eram cam amețit și nu mă simțeam bine. Cu toate astea, am zis să merg cât mă ține. În cele din urmă, m-a ținut carcasa până la final și m-am simțit excelent pe parcurs, bucurându-mă de alergare, peisaj și animale.

Că tot vorbeam de animale, am văzut doar capre. Mi se întâmplă foarte des să văd capre, dar cred că e prima oară când era să intru la propriu într-o turmă de vreo 20 de exemplare care păștea pe poteca spre Bucșoiu. Abia când am ajuns la vreo 10m de ele s-au dat la o parte, fără să se grăbească prea tare. Tot la capitolul animale, nu pot să nu precizez de eternii mei prieteni, câinii de stână. Am avut 2 evenimente: niște câini care chiar m-au atacat, cu toate că eram pe lângă mănăstirea Ialomița, adică zonă populată și umblată. Și alt eveniment a fost cu o stână din poiana Guțanu. Câinii, oile și ciobanii erau chiar la marginea pădurii și nu i-am văzut. Doar că ei m-au văzut primii și au început să mă încercuiască. M-au speriat boalele naibii de câini. Noroc că au ascultat de cioban și s-au retras din atac.

Cu toate că era luni, pe urcarea pe valea Ialomița, m-am întâlnit cu un grup mare de turiști străini. Cred că erau vreo 30, nu exagerez. M-am salutat aproape cu fiecare de intrasem într-un automatism să salut orice obiect mișcător.

Pe plan de hidratare și mâncare am stat bine. Am băut puțină apă, cam 3L, pentru că vremea a fost răcoroasă. Am mers în general cu mănuși, bluza cu mânecă lungă și bandană. Am avut o maximă de 9-10 grade, în rest am prins și 0-2 grade, pe sus. De data asta am mai experimentat cu supliment de magneziu. Am constatat din nou că, atunci când îl iau pe fond de oboseală, îmi da o claritate în mansardă. Nu e că la cafeină, când ești foarte agil, atent și reactiv, ci e vorba de acea claritate: parcă nu mai ai ceață oboselii pe creier. Am simțit asta și într-un concurs acum 3-4 ani de zile, dar atunci nu știam exact dacă e de la magneziu sau cafea, că le luăm cam simultan. Rămâne să mai experimentez.

Finalul a fost că am făcut traseul în 8h:14, un timp neașteptat de bun pentru mine. Mai ales că am negociat cu 3 seturi de câini în întâlnirile mele cu turmele de oi. Și de data asta după ce am terminat de alergat, am făcut vreo 2 minute de stretching pentru picioare. Am observat că scade dramatic durerea musculară și de încheieturi post-alergare, dacă fac stretching. La fel s-a întâmplat și acum.

Cam asta a fost și să văd acum când fac tura de 50k.