Acele Morarului

Nota (2021): acest articol continea initial o serie de mici erori de descriere pe care le-am corectat; o descriere mai precisa si mai detaliata a Acelor Morarului poate fi gasita in articolul din 2021: Cățărare pe Acele Morarului, a doua parcurgere de vară.

Acele sau Coltii Morarului este un traseu de gradul 2A situat in Bucegi oarecum intre Valea Cerbului (la S) si Valea Morarului (la N). Spre final acest traseu se intersecteaza si cu Valea Adanca, ce vine tot din N. Cum acest traseu reprezinta o buna varianta de cataratura de iarna, ne-am gandit sa-l incercam intai pe conditii de uscat cum s-ar zice. Asadar, in ultima sambata din august, am fost cu Croco si Doina sa vedem cum se prezinta.

Accesul

Noi am plecat Sambata dimineata la ora 06:00 din Bucuresti si pe la un 09:00 eram deja parcati si echipati la intrarea in traseu. Mai exact, chiar de unde porneste traseul turistic Valea Cerbului, de pe langa zona de corturi si gratare. La numai 10-15 minute de la plecare ni se alatura, la o distanta decenta (cam 50m) si un urs. Un adult frumos, marisor, care ne tot arunca cate un ochi la fiecare minut sa vada ce mai facem. Astfel am mers toti 4 cam inca 10 minute pana ce drumurile noastre s-au despartit. Noi am mers pe Ace si ursul in treaba lui (care o fi fost aia).

Cam dupa 2:15h de la plecare, am facut dreapta din traseul turistic intrand pe brana de mijloc a Morarului (2020 edit: se numește Brâul sau Brâna Mare al/a Morarului). Dupa cca 1h:45, am ajuns la baza crestei Ascutite, ce marcheaza inceputul traseului.

Varianta aceasta cu accesul prin Valea Cerbului merge mai mult vara intrucat se traverseaza niste zone care in conditii de iarna ar fi cam riscante datorita conditiilor ideale de formare a avalanselor. Pentru varianta de iarna se intra pe Valea Bujorilor.

Traseul

Incepe cu parcurgerea Crestei Ascutite care se prezinta mai mult ca o muchie lata de cca 40-50 de cm, ce este marginita de niste pereti verticali in stanga si in dreapta. La traversare am prins niste rafale de vant care, desi nu aveau mai mult de 30-40km/h, faceau ceva „senzatie” :). Am traversat legati in coarda mergand concomitent.

Acul Mare l-am parcurs fara probleme si am facut un rapel chiar de la baza lui pana in strunga de jos. Acest rapel a avut cam 45m, insa se poate face un rapel si mai scurt, de cca 20m (2021 edit: al doilea rapel are 30m), de mai jos. Acest lucru presupune, evident, sa mai descateri putin de la baza stancii.

Apoi am urcat si pe Degetul Rosu dar fara a trece pe varful lui efectiv. Dupa care am facut un alt rapel ca sa ajungem la baza Acului Crucii. (2021 edit: nu aveam de unde sa facem rapel; cel mai probabil este o amintire gresita 🙂 ) Plecarea spre acesta incepe cu un fel de diedru mic (2m, cam asa) dar lasat putin pe spate. Acum pe uscat nu am avut probleme cu el, dar cred ca e o senzatie sa-l urci cu coltari si la manusi sau pioleti. Urcarea propriu-zisa pe Acul Crucii se face prin partea dreapta, pe un fel de fata ierboasa si pamantoasa. Urci practic pe niste trepte mari de pamant si iarba. Sus pe acest ac nu ai pe ce regrupa si „platforma” este foarte mica (2021 edit: se poate regrupa la 2 pitoane, iar platforma este foarte incapatoare).

Apoi inca un rapel, al treilea si ultimul, pentru a ajunge la baza Acului de Sus. Urcarea pe acesta se face pe un fel de jgheab ierbos si pamantos, instabil si friabil. Cred ca iarna, fiind inghetat, pare ceva mai sigur.

Retragerea

De pe Acul de Sus am mai mers putin pe creasta, sa zic maxim 100m, si am coborat spre Valea Cerbului pe o fata foarte, foarte ierboasa. Dupa o ora si ceva de mers la vale, pe iarba si unghiuri de 40 de grade, am ajuns la Brana de Mijloc (zicem noi) pe care am urmat-o apoi spre traseul turistic Valea Cerbului. Odata intrati pe traseu am mai facut pana la masina inca 1h:30.

In concluzie:

• tot traseul a durat cam 9h:50, adica Busteni – Ace – Busteni
• distanta totala a fost cam 17km si 1600m diferenta de nivel
• traseul l-am facut in 4 lungimi de coarda si 3 rapeluri
• trackul de GPS este aici