Maraton Piatra Craiului 2014, la start

Maraton Piatra Craiului 2014

Maratonul Piatra Craiului a marcat ultimul concurs din calendarul meu competitional pentru anul acesta si totodata a treia participare la acest maraton. A fost, ca de obicei, un concurs mult asteptat in care am plecat din start cu ideea sa trag tare. Si asa am facut.

Startul era programat pentru ora 09:00 insa datorita controlului echipamentului obligatoriu, dar si a prezentarii castigatorilor de anul trecut, s-a decalat cu 25 de minute. Parca acum chiar s-a lungit treaba, fata de anii trecuti cand se depasea doar cu 10-15 minute dupa ora 9. In sfarsit. Numarul de oameni participanti cred ca a fost comparabil cu anii trecuti, pe lista de inscrisi fiind cam aproape 700 de oameni.

Pe traseu

Imediat dupa start, cand s-a mai risipit lumea, am inceput sa alerg cu un pace intre 5:30 si 6:00 si am tinut-o asa pana la urcarea in satul Magura. Pe acolo am alergat, dar mai incet, asa ca am iesit sus in sat in 34 de minute. Pana la table am facut cu 7 minute mai bine ca anul trecut. Aici nu m-am oprit la alimentare, ci doar am baut un pahar de ceai din mers, iar de mancat nu am mancat nimic. Strategia era sa alimentez tocmai la Plaiul Foii si ca sa mi-o urmez am plecat cu 2.5 L de apa la mine: 2 intr-o plosca, in rucsac si 0.5L intr-un bidon pe care-l tineam in mana.

Pe urcarea spre saua Funduri am mai castigat inca 4 minute fata de anul trecut ceea ce facea ca deja sa am un avantaj de 11 minute. Sus in sa nu m-am oprit deloc si am luat-o repede la vale, cu toate era o priveliste de vis: plafonul de nori era sub creasta si se vedea ca o mare alba si densa. Pe corzi am prins o fata care era cam speriata de pasaj, asa ca am asteptat, dar dupa aia am reusit sa mai recuperez putin timp fara sa cad pe grohotisul ala noroios. Pe coborarea asta pana la Spirlea am mai castiga inca 6 minute. De la Spirlea la Plaiul Foii am scos acelasi timp pentru ca, ei bine, prietena mea „durerea de diafragma” s-a intors in forma maxima ceea ce m-a facut sa ma si opresc de 2 ori ca sa pot respira. Daca as fi fost singur pe acolo cred ca as fi urlat de durere, dar cum nu am vrut sa impresionez pe nimeni am strans din dinti si m-am tarat spre punctul de alimentare de la Plaiul Foii.

Aici am mai completat cu 1L de apa, am mai adaugat niste prafuri de hidratare, mi-am scos niste pietre din incaltaminte si am plecat spre Diana. Deja durerea ma lasase si stiam ca pe urcare nu avea sa ma deranjeze. Pana sus la Diana am scos un timp mai slab ca anul trecut cu 1 minut. Deci 1:02. De acolo in jos am alergat eu mai incet ca sa nu ma incinga durerea, dar tot m-a luat cu vreo 400m inainte de alimentarea de la Coltii Chiliilor. Astfel ca am ajuns in mers acolo. Am mai baut o apa, am luat ultimul gel si am plecat la vale, apasand cu mana pe locul unde ma durea caci, mi-am dat eu seama, puteam merge mai bine asa. Practic puteam sa alerg chinuit cu un pace de maxim 6. Daca scadeam sub el, chiar si la 5:50, ma durea de nu mai puteam sa respir aproape. Asa ca m-am resemnat si ma uitam cum ma depasesc oamenii pe care-i depasisem in diverse puncte ale traseului.

Accident auto

Incet, incet am ajuns si pe drumul asfaltat premergator finish-ului. Aici am vazut un accident mai dubios si sinistru. O caruta cu doi cai si fara stapan a venit foarte repede din spatele meu, m-a depasit si apoi a intrat intr-o masina care venea din sens opus. Din masina asta caruta a ricosat in alta, oprita pe partea stanga, si apoi s-a rasturnat. Caii erau incurcati pe acolo si mi-era sa nu-i vad cu rani deschise ca numai de asta nu imi ardea. Nu au fost victime umane, ci doar materiale. Masina in care au intrat prima oara avea portiera spate – stanga distrusa iar cea in care au ricosat aripa dreapta indoita. Caii…nu stiu cum au fost dupa accident. Cred ca au iesit cam sifonati.

In fine, am uitat pentru moment de durerea mea si am mai accelerat putin sa mai recuperez secundele pierdute la locul accidentului. De aici la finish mai erau 400m asa ca in cateva minute am trecut linia de sosire in 5:32, un timp mai bun ca anul trecut cu 16 minute. 16 minute muncite la maxim, 16 minute care m-au bucurat. Cu toate ca am scos timp mai bun, am avut clasare mai slaba: cred ca locul 97 sau pe acolo fata de anul trecut cand am iesit 70 si ceva. E drept ca anul acesta au venit mult mai multi alergatori buni, iar timpii per totali au fost si ei mai buni.

Mancare si bautura

Lichide am baut cam 3L din care cei 2.5L carati cu mine i-am preparat cu praf de hidratare cu carbohidrati la concentratia de 80g carbo / litru. Am mancat 2 geluri de 40ml, 2 de 70ml si am consumat si un activator (200mg cofeina). Consumul caloric a fost de aproape 5000kcal, masurat pe baza pulsului. Inainte de concurs cu o zi am facut carbo loading tintind sa manac cam 10g carbohidrati pe kg corp. E al doilea concurs cand incerc un carbo loading ca la carte si se pare ca cel putin senzatia de foame din timpul alergarii am eliminat-o. De asemenea m-am simtit si bine pe timpul alergarii din punct de vedere al energiei.

Cam asta a fost si cu editia 2014. Ma uit in fata la un timp cel putin la fel de bun pentru 2015 🙂 .

[divider scroll_text=”SCROLL_TEXT”]

Credit imagini: Radu Cristi, Andrea Stroisteanu, Simon Levente-Attila si Mihai Benea

Tags:
Category:

Comments are closed here.