O primăvară de cățărat la Veliko

Primăvara asta am reînceput să venim la Veliko, zona Sveta Troitsa, pentru cățărat. Nu mai trecusem pe aici de mulți ani și nici atunci când am fost nu eram cine știe ce împrietenit cu traseele. Mereu mi s-au părut cam neclare liniile, asigurari rare și cotatate cam soft pentru gradul lor real. Nu prea am reușit niciodată să fac ușor trasee aici, nici chiar cele ușoare.

Acces sector C

Pentru a ajunge la sectorul C sunt 2 variante, iar pentru că nu e foarte clar dacă nu știi, am pus track-urile GPS aici: varianta de la mânăstire și cea dinspre Samovodene. Dinspre mânăstire durează cam 18-20 minute, dinspre Samovodene cam 15 minute.

Traseul First Win, 7b

La prima venire din serie, pe 10 martie, ne-am întâlnit cu Croco și Doina, dar nu numai, urmând ca apoi să ne tot sincronizăm în weekend-urile în care ajungeam și noi aici. Chiar de pe la primele veniri, Doina mi-a sugerat traseul First Win (7b), din sectorul C sau Grotă, ca fiind o potențială temă de lucrat. După ce m-am dat o dată pe el mi-a plăcut și mi l-am luat ca temă.

Este un traseu de boulder cu coardă, cu mișcări foarte în forță de cca 12 m lungime. Fiind aproape tavan, provocarea este să rămâi cât mai puțin în mâini ceea ce înseamnă foarte mult body tension și joc de picioare (toe și heel hooks included).

Dupa 4 weekend-uri, multe schimbări de plan și nenumărate încercări, am reușit să fac traseul abia în weekend-ul ăsta, pe 20 aprilie. A fost oarecum surprinzător pentru că mi-a ieșit din a treia încercare din zi. Atât de surprinzător, că nici n-am pus telefonul să filmez evenimentul. Din punctul meu de vedere, reușita traseului nu este ca urmare a câștigului de forță sau tehnică, ci a planului corect, plan pe care l-am găsit foarte târziu. Cu alte cuvinte, dacă ajungeam la planul corect din primul weekend, este foarte posibil să-l fi făcut atunci.

Planul bun, face traseul rapid

Pe măsură ce înaintez în ale cățăratului, încep să am convingerea că unul din cele mai importante skill-uri ale unui cățărător este găsirea cât mai rapidă a planului (beta-ului) potrivit pentru un traseu. Acest lucru face diferența între puține și foarte multe încercări până la parcurgerea unui traseu sau poate însemna renunțarea la el, din cauza lipsei unui plan. Aici mă refer la un traseu pentru gradul corespunzător fiecăruia, nu ceva fantezist care depășește cu mult nivelul.

Adică, luându-se doi cățărători cu caracteristici similare (înălțime, greutate, forță, mobilitate, nivel de risc acceptat), întotdeauna cel care are capacitatea de a-și face planul bun din mai puține iterații, va face rapid mult mai multe trasee. Ba chiar sunt convins că sunt cățărători buni ca parametri, dar care nu reușesc să facă un anume traseu pentru că nu și-au făcut sau găsit încă planul corect.

Alte trasee

Pentru că am fost de atâtea ori în zonă, nu era să frec doar First Win, ci am mai încercat și alte trasee. Unele din ele mi-au ieșit, în timp ce altele nu mi-au plăcut deloc și nu mai vreau să intru pe ele.

Din categoria celor care mi-au ieșit sunt:

• Drugaryat Stankov (6a+, sector C): un traseu clasic de încălzire, cel mai ușor din sector, care are niște secțiuni mai rare de asigurari în partea de top;
• Warmup (6b+, sector B): un traseu intersant amenajat de Cornel Sain, dar subcotat după părerea mea; eu zic 6b+, față de 6a;
• Samovodene (6a, sector A): cel cu diedru cu prima asigurare la 4-5m; mișcările de început depășesc 6a ca dificultate, apoi devine ușor și de atenție;
• Climber 2 (7a, sector C): un traseu tehnic, foarte frumos, cu multe beta-uri disponibile; provocarea este să-ți găsești secvența de mișcări cea mai potrivită din multitudinea de prize prezente;
• A beginning (6a, sector A): un traseu care mi-a plăcut neașteptat de mult, ce porneste cu un diedru; trecut 6a pe stâncă, 6c+ pe thecrag.com si 7b pe 8a.nu ! Ne-am dat pe el și e clar 6a, însă are 28 m și 13 bucle, în loc de 20 m și 10 bucle cum apare pe thecrag.

Ioana a reușit si ea să facă cap de coardă destul de rapid Drugaryat Stankov și Warmup, iar A beginning a fost flash ! Tot ea și-a luat ca proiect traseul Vdyasno ot Direktnata tsepka L1 / Right of Direct slit L1 (6a+, sector A) pe care chiar a reușit să-l facă lead 2nd go, după ce a stat puțin în coardă înainte de bucla 1 🙂 .

Din categoria never go back: Tsepkata (6a+), Warming (un traseu cu un grad nehotărât, având estimări între 6b și 6c+) și Pepsi (6a ?). Warming e cam prost bătut și riști să mături peretele în caz de cădere. Pepsi are un copac pe la mijloc care face imposibilă înaintarea și distanțe super mari între ancore.

De final

După toate aceste weekend-uri în care am început să redescopăr traseele și să mă acomodez puțin cu stilul de amenajare, caracterizat în special de distanțe mari între asigurări, pot spune că m-am reîmprietenit cu Veliko și că o să continuam să mai venim.

Un mare atuu al zonei este varietatea de mâncare bună din restaurante, unde „problema” este că nu știi ce să mănânci datorită multitudinii de opțiuni și nu din cauza lipsei acestora. Mereu mi s-a părut că în Bulgaria, Veliko cel puțin, calitatea mancarii și a serviciilor în restaurante este la ani buni față de orice zonă în care am fost în România.