Ciucas Maraton 2013, la start

Ciucas Maraton 2013

Acest sfarsit de saptamana a fost sub „semn” competitional la Ciucas Trail. Concursul a avut loc in Muntii Ciucas desfasurandu-se pe trasee turistice marcate. Cu toate ca mai fusesem prin Ciucas, nu am vazut niciodata acesti munti „in modul de vara”, adica cu verdeata ci doar cu zapada.

Cheia

Din Bucuresti am plecat 4 suflete, toate in aceeasi masina: eu, Eliza, Andrei si Andra. Prin Cheia ne-am intalnit cu alti prieteni si cunoscuti (cred ca cele mai multe „intalniri” de la vreun concurs pana acum): Alex, Adriana, Simon (AKA Florin Simion), Conu Mila, Zuzu, Cami si multi altii pe care-i stiu din vedere de la alte alergari dar mai putin dupa nume.

Cele 2 nopti le-am petrecut la Cabana Perla, un fel de casa de locuit dar data spre intrebuintare turistilor in weekend. Desi cocheta aceasta cabana, nu prea as veni a doua oara datorita proprietarei care-si zicea „doamna profesoara”; isi zicea pe bune caci chiar fusese. Aceasta nu pierdea nicio ocazie sa ne mai dea cate un sfat: „sa inchideti poarta” (ati inchis poarta ?), „sa va stergeti pe picioare” (sper ca nu ati intrat incaltati!) sau „mai stati mult in oras ?” (asta in timp ce eram cu mancarea la nas, la restaurant)  si tot felul de faze cicalitoare.

Concursul

Cu toate ca vremea nu s-a aratat deloc buna pe prognoza, intamplarea a facut ca exact cu 10-20 de minute inainte de start sa se opreasca ploaia. Ploaia s-a oprit dar pamantul a ramas ud. Adica noroios 🙂 Vremea era racoroasa, undeva la 10 grade, insa numai buna de alergat.

Traseul, si in poza de mai jos, a avut 38.5km (sau 38.1km dupa ceasul meu) si o diferenta de nivel de 2350m +-/ (sau 2050m dupa ceasul meu). Acesta a fost foarte frumos, foarte variat si foarte alergabil avand aproape toate suprafetele de rulare posibile: noroi, pamant, pietris, iarba, nisip, bolovani si radacini. Foarte frumoasa a fost sectiunea cu Cheile Stanii (pe marcaj banda albastra) care se prezinta ca un fel canion ingust prin care curge apa, cu mici saritori si mult nisip.

La acest concurs am observat inca odata cat de tare se pleca la start, mai ales in primii 500 – 1000m. Eu raman printre ultimii intrucat prefer sa plec mai incet,ca un fel de incalzire. Cam dupa 10km asa cei cu avant au inceput sa se mai stinga iar peste 20km deja toti se calmasera si nu mai depaseau 🙂 Mie unul incepe sa-mi placa dupa 15-20km. Se pare ca atat ii ia creierului meu sa se activeze in modul de concurs.

Pe traseu nu am prins deloc ploaie, ba din contra cateva raze de soare. Pe Vf. Ciucas era multa ceata si nici urma de arbitrul care trebuia sa ne noteze. De fapt nu am vazut niciun arbitru din cei 3 care trebuiau sa fie pe bucla cu Vf. Ciucas.

Pe ultimii 8km m-am intalnit din nou cu Simon dar de data asta pe traseu si am tot incercat sa-l „urmaresc” pana la final dar nu l-am prins. Hotul! 🙂

Finalul

Surpriza zilei a fost pentru mine timpul in care am terminat traseul: 4h:52, un timp cu mult mai bun decat imi propusesem sau speram eu initial. Plecasem cu gandul sa scot sub 6h, ceea ce s-a intamplat, dar nu m-am asteptat sa ies asa de bine! Astfel am terminat pe locul 4 la categoria de varsta si 14 la general.

In concluzie mi-a placut acest maraton din toate punctele de vedere: organizare, traseu si rezultat ( 🙂 ). Echipa noua de organizatori s-a descurcat foarte bine cu marcarea, punctele de hidratare si alimentare. Bravo!

[divider scroll_text=”SCROLL_TEXT”]

Credit imagini: Camelia Varsescu

Tags:
Category:

2 comentarii

  • Mihai Munteanu
    17 septembrie 2013 la 14:58

    Felicitari!
    Am aflat cine imi sufla in ceafa spre final… Nu-mi venea sa ma intorc sa ma uit… cand panta s-a mai inmuiat i-am dat bice caci mai aveam resurse…

    Pe coborarile tehnice si mai abrupte am mers f relaxat, ca la o tura de plimbare, ca sa nu-mi nenorocesc genunchii. De pe varful Ciuicas pana jos m-am mirat ca nu ma depaseste nimeni.
    Am auzit ca dupa ce am trecut eu de varf s-a lasat ceatza si urmatorii au orbecait un pic pana au prins poteca corecta. Asa s-a marit avansul meu si nu m-a mai ajuns nimeni pana la finish desi am mers ca melcul la vale. Dupa Cabana, singurul care m-a depasit a fost Simion, care poposise acolo. Eu nu am mai intrat.

    Toate bune si spor la antrenamente,
    Mihai

    • Ionut Voda
      17 septembrie 2013 la 15:13

      Salut Mihai 🙂
      E super tare ca ajungi sa cunosti oamenii cu care ai „convetuit” pe traseu abia dupa concurs. Si eu te-am vazut in fara dar, ca si pe Florin, nu te-am ajuns :)) Mersi pentru urari si sport la alergat si tie.
      Poate ne intalnim pe la MPC.