Albisoara Strungii (in partea centrala a pozei)

Albisoara Strungii

Albisoara Strungii sau Albisoara Marelui V este cea mai din stanga albisoara, cum te uiti cu fata la peretele albisoarelor. Vazuta de pe versantul opus, pe unde trece poteca spre Valea Alba, pare foarte verticala si, pentru ca mai mereu are saritori descoperite, are un aspect mai impunator, asa 🙂 .

Pe traseu am fost marti cu Croco. De fapt am mai incercat noi sa urcam pe aici, acum vreo 3 saptamani, insa batea asa un vant, ca nici nu am mai ajuns La Verdeata. In acea zi ar fi trebuit sa aveam o zi buna dupa prognoza, insa vantul de peste 60km/h ne-a facut sa renuntam. Cred ca am fi putut face traseul si atunci, dar ar fi fost mai mult un chin pentru ca pe albisoare se tot scurgea un strat fin de zapada de sus. Si atunci, dar si acum, planul era sa urcam pe Strungii si sa coboram pe Turnurilor.

Urcarea

Noi am intrat in traseu mergand pana La Verdeata si apoi prin tufisurile si jnepenii de la baza Albisoarei Turnurilor. Am depasit-o si pe aceasta, am trecut o mica crestulita, si am ajuns la traseul nostru. Zapada la intrare era peste glezna, dar pana in genunchi.

Chiar de la inceput, traseul rezerva o saritoare problematica. De fapt, la felul cum am prins noi traseul, as zice ca ar fi 3 saritori sau praguri mai problematice. Prima era mai problematica prin faptul ca trebuia depasit un fel de bolovan mai proeminent, care avea si un gol de zapada sub el, iar peretii laterali nu prea aveau prize. Aici am incercat eu sa trec prima oara insa nu mi-a iesit, apoi s-a dus Croco si, folosindu-si membrele extensibile si elastice pe care le are, a trecut 🙂 . Intre timp ne-am asigurat si in coarda pentru ca parea ca vor mai fi astfel de pasaje.

Dupa inca cativa metri de mers pe zapada intarita am dat peste inca un prag de 2-3m inaltime, tot asa cu gaura de zapada sub el. Acesta, dupa cum se vede si in poza de mai jos, este ca un fel de horn mai lat. E prea lat ca sa urci la aderenta si are peretii prea spalati ca sa prinzi niste prize. Pana la urma am improvizat la echilibru pe peretele de zapada de sub prag (acolo era stangul), ne-am tras voiniceste in piolet si am urcat dreptul sus de tot, pe prag.

Dupa inca cateva zeci de metri de mers pe zapada inca buna si cam verticala, a urmat al treilea prag care avea si 2 lemne intepenite deasupra lui pe care le-am folosit ca sa ne ridicam. Inainte si dupa acest prag am si asigurat (se vede si in poza). Aici am trecut mai usor fata de primele 2 si datorita lemnelor puse la dispozitie de natura 🙂 .

Dupa acest al treilea prag nu am mai prins saritori descoperite, insa au tot urmat pasaje mai abrupte de 60 sau poate 70 de grade (sper ca nu exagerez). Cam dupa fiecare astfel de pasaj mai abrupt, sau praguri cum erau mai jos, gaseai daca erai atent si ancore de rapel. In general erau cam dintr-un singur piton dar am gasit si una din 2 pitoane si inca una dintr-un piton si o ancora chimica. Toate erau cu cordelina in stare buna. Nu la mult timp dupa pragul trei, care marca cam 40-50% din lungimea traseului, zapada a inceput sa devina mai moale, dar in continuare stabila. Intai a fost pana pe la glezna, culminand cu iesirea din traseu unde ne-a ajuns pana la sold. Practic ultimii doua sute de metri lungime i-am parcurs foaaarte incet datorita zapezii mari.

Coborarea

In strunga de la finalul traseului am ajuns cam dupa 2h:30 de la intrare. Ajunsi aici am mancat putin, am mai baut o apa si ne tot uitam fara prea mare tragere de inima la peretele pe care ar fi trebuit sa urcam ca sa ajungem in Albisoara Turnurilor, pe unde ne propusesem sa coboram. Parea foarte friabil pe acolo in sus si nici nu stiam exact pe unde sa o luam, cu toate ca ne cam daduse Baza niste indicatii inainte. Cu toate explicatiile, chiar nu prea ne prindeam pe unde 🙂 . Nu zic ca nu am fi gasit intr-un final calea, dar cu siguranta am fi balaurit putin. Asa ca, pentru ca facusem destul de mult in sus si pentru ca si la retragere nu se anunta drumul simplu, am decis sa coboram pe unde am urcat.

La coborare in general am descatarat si am facut rapeluri. Mai exact am facut 3 rapeluri folosind ambele semicorzi de 60m. Primul a fost mai scurt, poate 20m, dar urmatoarele 2 peste 40m. Cu toate ca am facut rapeluri, nu am castigat foarte mult timp pentru ca trebuia sa fim atenti cand descataram. La deal percepi altfel inclinatia, dar cu siguranta o percepi mai „grava” la coborare 🙂 . Pana la urma am facut acelasi timp cat si pe urcare, adica tot 2h:30.

Echipament am avut la noi coltari, pioleti tehnici (2 fiecare), 2 semicorzi, 2-3 anouri si 3-4 carabiniere. De mancare am avut tot solide si apa 0.75L. Cam putina 🙂 . Diferenta de nivel a traseului, calculat de la baza lui, este de 320m.

Tags:
Category:

4 comentarii

  • Alexandru marian
    15 aprilie 2015 la 14:23

    Fain, felicitari! M-am uitat cu jind de zeci de ori la AS si tot nu am gasit ocazia sa o incerc 😀

    • Ionut Voda
      17 aprilie 2015 la 9:24

      Multumim 🙂

  • Mircea
    23 martie 2018 la 18:17

    Păcat că pozele nu sînt mai mari…

    Frumoasă denumirea, săritoarea cu lemnele…

  • Ionut Voda
    15 aprilie 2018 la 21:21

    Pozele se pot vedea mai mari, daca se da click dreapta pe ele si „open in new tab” sau new window.