Weekend in Piatra Mare si Craiului

Pentru weekendul acesta vremea nu se anunta buna. De fapt se anunta chiar rea de tot cu vant, temperaturi scazute si ninsori. Asa ca sambata am zis sa mergem prin Piatra Mare si duminica prin Piatra Craiului daca permitea vremea.

Piatra Mare

Aici am fost in formula de 4: eu, Eliza, Croco si Doina. Croco venise cu planul de a merge pe Valea Horvatca care parea cea mai buna alegere data fiind vremea din prognoza. Plecarea se face de undeva de pe langa Timisul de Sus. Cand am ajuns cu masina acolo, am constatat rapid ca vremea din realitate a batut prognoza (din nou!). In loc de -9 grade erau -2, in loc de vant de 70 – 80km/h nu adia nimic si nici macar nu ningea :).

In fine. Am plecat sperand sa gasim intrarea pe vale caci Croco o gresise de 2-3 ori de-alungul vietii sale :)). De la DN1 am urcat pe un drum spre un fel de zona de casute parasite si darapanate rau ce apartineau unui club de tineret/munte sau ceva de genul numit YMCA (de ce numele asta oare ?). Apoi am urmat firul vaii insa inaintam foarte greu datorita resturilor de brazi de la exploatarile forestiere. In scurt timp ne-am dat seama ca nu asta este firul bun. Hai inapoi atunci :).

Am ajuns din nou pe langa masina si am intrat pe o poteca ce merge prin stanga vaii initiale. Am mers frumos pe poteca care s-a transformat intr-un fel de drum forestier, am trecut de 2 case in constructie si iar s-a blocat drumul. Bun. Mai bagam o fisa si ne intoarcem si de data asta. Am mers inapoi vreo 200m pana la o alta poteca ce o lua in stanga (cum veneam noi). Asta parea sa fie drumul!

Si acela era drumul insa deja se facuse ora 13 si mai aveam de urcat 600m diferenta de nivel asa ca am hotarat sa ne intoarcem. Cam asta a fost cu Valea Horvatca :))

Piatra Craiului

De data aceasta am plecat singur spre Piatra Craiului cu gandul sa fac o alergare pana in saua Funduri si inapoi. Cand am ajuns in Zarnesti ningea puternic si batea si vantul. De data asta prognoza a fost realista.

Am plecat tot pe traseul de MPC dar deja din Magura stratul de zapada avea cam 15 cm si, evident, ca nu erau urme facute. Pe masura ce inaintam spre Table stratul de zapada tot crestea avand si 30cm pe alocuri. Era destul de greu de inaintat pentru ca, desi era pulver, zapada nu avea la baza un strat mai aderent si alunecai pe iarba si pietrele de sub ea. Intr-un final de la Table am plecat tot spre Curmatura iar de acolo am coborat prin poaiana Zanoagei si fantana Botorog.

Astfel am strans cam 25 de km cu 1280m diferenta de nivel.

Cam asta a fost si cu ziua de duminica 🙂