Via ferrata Piz da Cir V și santiero Attrezzato Gran Cir

Anul acesta, în iulie, am mers din nou in Dolomiți cu copiii. În prima zi ne-am cățărat, a doua zi ne-a plouat și n-am făcut nimic, a treia zi (luni, 8 iulie) am mers pe prima via ferrata. Ne-am orientat la un traseu scurt din cauza prognozei meteo și a vizibilității scăzute de pe munți, în general. Astfel ne-am îndreptat spre muntele Cir care are doua via ferrata apropiate una de alta: Cir V cunoscută uneori ca Piccolo Cir (grad 2A) și Gran Cir (1A), ambele cu accese și retrageri foarte scurte. Fără dubii, acestea sunt cele mai ușoare via ferrata pe care am fost până acum ceea ce le-a făcut să fie și cele mai aglomerate.

Via ferrata Piz da Cir V ajunge pe vârful cu același nume, pe Piz da Cir V (2520 m), iar santiero Attrezzato Gran Cir pe vârful Gran Cir (2592 m).

Accesul

Din pasul Gardena am luat un telescaun până la refugiul Dantercepies pentru a mai reduce timpul de acces. Pe potecă ne-ar fi luat un 40 – 45 de minute. De la refugiu la intrarea în traseu am ajuns în alte 10 – 15 minute, loc în care „ne aștepta” o mare coadă de oameni.

Traseul Piz da Cir V

Despre traseu nu am mare chestii de spus în afară de faptul că este banal, aglomerat și că o mare parte din timp am stat în ceață. Cred că l-am cățărat integral fără să folosesc cablul. A fost așa de aglomerat încât nici n-am mai urcat pe vârful în sine, ci am făcut dreapta, spre retragere, în mica șa care îl precede.

În ghid era estimat un timp de 30 de minute pe urcare, dar noi am făcut 1h:37, din care 1h a fost timp mort, de așteptare. Retragerea a fost ușoară și a început cu o mică secțiune de cablu, apoi o potecă decentă.

Traseul santiero Attrezzato Gran Cir

Coborarea de pe Piz da Cir V ajunge într-o potecă ce conectează practic cele 2 via ferrata. Cum coborâm, avem spre dreapta via ferrata Piz da Cir V, iar spre stânga Attrezzato Gran Cir. Aceasta din urmă, fiind cel mai mic grad (1A) este numită și santiero (adica potecă).

Accesul spre Attrezzato Gran Cir ne-a mai luat vreo 30 de minute, iar urcarea spre vârf este mai degrabă o poteca cu mici secțiuni de cablu pe care îl folosești mai degrabă ca să te sprijini, ca o mână curentă.

Nici vârful în sine, Gran Cir, nu mi-a spus nimic. El oferă însă o vedere foarte frumoasă asupra impozantului grup Sella.

Concluzii

Pentru o zi de vreme proastă sau cu fereastră foarte mică de vreme bună, aceste 2 trasee reprezintă o opțiune. Partea rea este că reprezintă o opțiune pentru mulți alți oameni, chiar dacă afară e vreme bună, așa că ele sunt foarte aglomerate ceea ce le face să nu fie pe gustul meu.

Ca timp total pe cele 2 trasee, noi am făcut 4h:45 și am acumulat 480m D+ cu 630m D- (pentru că la coborâre nu am mai luat telescaunul).