Via Ferrata Degli Alpini al Col dei Bos

Via Ferrata Degli Alpini al Col dei Bos a fost prima pe care am mers în Dolomiți. Ne-am dorit ceva mai simplu și mai scurt pentru a ne face o idee de gradul de dificultate în cotația italiană față de cea UIAA în care sunt notate cele din România.

Apropierea

Se merge pe drumul SR48 până cam cu 1.5km înainte de pasul Falzarego, cum vii dinspre Cortina d’Ampezzo, și se lasă mașina in parcarea unui restaurant părăsit, dar care pare „activ” pe Google Maps, cu numele Da Strobel.

Cu toate că timpul în care ajungi la baza traseului din locul unde parchezi mașina este de 30′, noi am reușit să facem vreo 3h:30. Motivul a fost extrem de simplu: ne-am documentat de pe un site care avea indicații insuficiente. Practic, poteca turistică a ajuns după cca 15 minute la un drum forestier (militar). Acolo puteai face stânga (pe unde era bine) sau dreapta (pe unde nu era bine). Noi am făcut dreapta și așa am greșit muntele cu totul. După alte 3 ore și câteva discuții cu localnici de pe acolo, ne-am orientat și am ajuns la traseul nostru, însă cam obosiți puțin.

Îți dai seama că ai ajuns la baza traseului când vezi resturi ale unei construcții din Primul Război Mondial. Este un vechi spital militar care are alături de el și două mici heliporturi marcate cu litera H. Heliporturile se văd mai degrabă de sus și mai puțin de jos.

Traseul

Traseul este de fapt o creastă care sfârșește pe vârful Col de Bois (2559m). Primii ~70m sunt și cei mai verticali și, totodată, și cei mai șlefuiți din traseu. Fiind calcar, înseamnă că e foarte alunecos. Am cam patinat puțin, noi fiind încălțați cu pantofi sport. De altfel, doar cu pantofi sport am făcut toate traseele și s-a dovedit a fi o decizie bună. Mă refer la Speed Cross 4 (Salomon) si Mutant (La Sportiva), ambii având talpa aderentă.

Stânca este în general compactă pe acest traseu. Am avut și două porțiuni fără cablu, însă banale. După cca 1h:30 noi am ajuns într-o șa de unde se și poate face o retragere de pe traseu. Din acest punct se mai poate urma linia traseului în sus, până pe vârful Col de Bois, cam 200m diferență de nivel, din câte am înțeles. Noi am decis să ne retragem pentru că nu mai aveam apă, iar vremea devenise cam instabilă. Plus că eram deja obosiți de după balaureala inițială. Într-un fel îmi pare rău că nu am ajuns până pe vârf, dar a fost decizia bună.

Traseul ni s-a părut ușurel și foarte potrivit de început, pentru acomodare cu zona. Fiind creastă, are și porțiuni destul de aeriene și uneori ai senzația că poți sări de pe el fix pe heliporturile aflate la baza traseului.

Retragerea

Retragerea pe care am fost noi, e un fel e vâlcel cam friabil echipat cu multe ancore de-a lungul coborârii. Din ce am înțeles de tipul nostru de la pensiune este atât o rută de acces, cât și una de retragere pentru traseele de escaladă multi-pitch din zonă.

Pe coborâre am putut admira câteva exemplare din fauna locală: marmote, un iepure și o căprioară. Cred că e prima oară când văd într-o zona montană un iepure.

Una peste alta, a fost o zi reușită în care ne-am bucurat de traseu, dar și de peisajele specifice și speciale ale acestui loc.

Cifrele de final:

• Grad: 3B
• Lungime cablu: 350m
• Approach (fara balaureala): 30′
• Retragere: 1h:20
• Timp pe traseu (până la retragerea intermediară): 1h:30

Notă: acest articol face parte dintr-o serie de articole numite O săptămână de via ferrata în Dolomiți. În articolul principal am linkat toate postările din această vacanță în Dolomiți.