Valea Galbenele, Scorusilor si Alba

Saptamana trecuta cand ne-am oprit in Busteni era prea cald pentru mers pe zapada (avalanse si nebunii) dar duminica asta a fost mai racoare. Asa ca am urmat planul initial de a merge pe valea Galbenele la deal (firul principal) si sa coboram ori pe valea Cerbului ori valea Alba, in functie de vreme si timp.

Valea Galbenele

Pana la refugiul Costila nimic spectaculos: n-am vazut niciun animal, nu ne-am intalnit cu niciun om si nici zapada nu era. Acolo ne-am intalnit cu vreo 6 oameni din care 4 au si inceput sa urce la deal pe Valea Costilei care era destul de bine acoperita cu zapada. Noi stiam ca trebuie sa traversam in dreapta spre valea Galbenele chiar dupa Tancul Mic si chiar inainte de crucea metalica. Auzisem multe povesti de balaureala pentru intrarea in Galbenele si nici a noastra nu a facut exceptie. Daca la inceput parea a fi o carare, cand am ajuns pe coama pe care se prelungeste Tancul Mic, poteca s-a dus. La fel si urmele din zapda pentru ca nu mai era zapada :). Am orbecait noi pe acolo si pana la urma am intrat pe vale dupa 30 de minute de la refugiu.

Ajunsi aici ne-am pus coltarii, am scos pioletii si am plecat la deal. Zapada era destul de moale dar nu cat sa se lipeasca de coltari sau sa plece la vale. Inclinatia vaii mi s-a parut foarte prietenoasa mai ales ca am prins si toate saritorile acoperite. Chiar vorbeam cu Eliza ca la conditiile astea o puteai face lejer la bete si la papuci de alergare cu snowline, caci ar fi fost un exercitiu bun :). Mai putin urcarea in strunga Galbenele care a fost mai ghetoasa. Pana aici am facut 1h:30 de la intrarea pe vale.

Valea Scorusilor

Din strunga se vedea foarte frumos dar si impunatoare partea superioara a vai Scorusilor pe care am si urcat de altfel. Inaintea noastra erau 4 baieti (de fapt domni, aveam sa aflu ulterior) dar care optasera sa mearga pe fata din dreapta vaii (cum urci), care era destul de ierboasa, stancoasa si friabila. Cel putin asa imi parea mie de acolo, de „sus”, din strunga. Eu am zis sa incercam pe firul vaii, deci direct, daca zapada avea sa fie buna. Asa ca am coborat pana pe vale si cum zapada era super inghetata si stabila am mers direct pe fir, in sus. Am avut ceva spor ca in vreo 30 de minute ne apropiasem destul de bine de cei 4 care pareau foarte mult in fata noastra.

In general puteai face trepte in zapada dar am prins si zone bune si lungi in care mergeai doar pe coltii din fata si cu pioletul (aveam de tura) la pozitia de „cutit/pumnal”. Cu toate ca aveam coarda la noi, Eliza n-a simtit nevoia sa o asigur asa ca am mers la liber. Desi cotata 1A, valea mi s-a parut destul de abrupta fata de altele de acelasi grad sau chiar fata de Galbenele care e 1B. Am intalnit si o saritoare/horn de vreo 2 metri dar prin care am trecut lejer pentru ca era zapada tare.

Soarele ardea pe cer ca un campion si la fel si fata mea (fina) ce nu era protejata de vreo crema sau ceva. Urechile nu mai zic, imi ardeau de imi venea sa ma lipesc cu capatana de gheata. Bonus: nu aveam nicio ochelari pentru ca Eliza si-i uitase pe ai ei acasa si sentimentul de domnie l-a depasit pe cel de confort al sinelui 😀

Intrucat firul vaii sfarsea intr-o mare cornisa, in ultimii 50-60m diferenta de nivel am traversat in dreapta, pe fata ierboasa pe care am traversat-o. Apoi am intrat pe un fir secundar ce ducea spre platou. Dupa 1h:45, timp ce a inclus si analiza initiala „intram sau nu intram pe vale”, am ajuns si sus unde ne-am intalnit cu grupul de 4 domni. Acestia erau cam la 50 de ani si aveau in plan sa coboare pe Cerbului, ca si noi de altfel, insa le-am zis ca mi se pare cam cald si cam expusa varianta aia (pe parte vestica si intrare gen palnie) si ca noi nu vom merge pe acolo. Plus ca la urcare s-a auzit o avalansa fie de pe Cerbului, fie de pe Malinului. Deci am sters rapid optiunea de pe lista. Ei au mers pe acolo. Sper ca au ajuns bine jos.

Valea Alba

Asa ca am mers pe platou spre Valea Alba. La intrare in ea ne-am intalnit cu inca 2 baieti din Brasov care facusera Seaca Caraimanului prin hornuri si am coborat cu ei la vale. Zapada era buna dar cam tocata caci au coborat multe perechi de picioare pe acolo cum aveam sa aflu mai jos. Am mers la coltari si la bete toata valea si in vreo 40 de minute am fost la „verdeata”. Acolo ne-am dat binete cu alti 6 gagii, ne-am schimbat, am baut si restul de apa si am plecat spre Casa Magica sa mancam ceva.

Circuitul totala a fost: Busteni – ref. Costila – valea Galbenele – valea Scorusilor – platou – valea Alba – Busteni. Distanta total de 18km, 1700m denivelare si 8h timp de parcugere.