Valea Coltilor

Dupa doza de adrenalina de duminica trecuta, unde totul se dizloca si aluneca la vale de pe Valea Seaca a Caraimanului, Doina a venit cu o propunere de o vale mai primitoare si mai prietenoasa: Valea Coltilor. Dupa scurte dezbateri intre noi, ce au durat aproximativ 30 de secunde, propunerea a fost acceptata. Asa ca duminica dimineata am plecat din Bucuresti pe la 5:30, pe la 7 si ceva eram in Busteni, pe la 7:30 am votat pe listele speciale (si doar aici, nu si in Bucuresti) si apoi am inceput sa ne gandim ce sa facem. Asta pentru ca afara era o ceata de abia se vedeau brazii din padure. Dupa alte dezbateri, de data asta de 60 de secunde, am hotarat sa mergem in Piatra Craiului. Dar ce sa vezi ? la intrarea pe drumul spre Rasnov, soarele a inceput sa se arate in Bucegi. Deja se facea a 3 oara cand trebuia sa luam o hotarare si nu ne placea situatia aceasta tensionata 🙂 . Am discutat inca odata, tot cam 30 de secunde, si am hotarat sa revenim in Busteni sa „incercam” valea. Am zis ca jucam totul pe o carte: ceata sau noi. Speram ca ceata sa fie plafonata la 1000 si ceva de metri asa incat sa nu ne incurce pe vale.

Abordarea

Asa ca am pornit de la Caminul Alpin pe triunghi rosu (drumul spre cab. Malaesti) si in Poiana Costilei, chiar in dreptul stanei, am inceput sa urcam spre munte. Am urmat prin stanga un valcel ingust si la scurt timp, mergand in sus-stanga, am dat de o poteca destul de bine conturata chiar daca pe jos erau frunze. Am urmat-o cam 40 de minute pana la final. Acolo era un fel de sa din care se desprinde un horn destul de accesibil ce coboara in Valea Malinului. L-am coborat la picior (desi unii prefera la coarda) si am ajuns in vale. De la acest punct se mai merge un 50m, cam asa, si valea se desprinde in doua: in dreapta urca Malinului, in stanga Coltilor. Am luat-o in stanga. Deja ajunsesem cu mult deasupra plafonului de ceata care cred ca era la un 1100-1200m, ceva de genul.

Valea

In fata noastra pe vale erau deja niste turisti. Aveam sa aflam mai sus ca erau 5 (2 fete, 3 baieti). Ce diferenta „de material” intre valea aceasta si Seaca Caraimanului ! Aici stanca era curata si uscata, mai putin pietris si mult mai compacta. Saritorile interesante, mai ales cele cu fereastra. Am intalnit 2 astfel de saritori. Prima are o iesire foarte ingusta unde nu treci cu rucsacul si este destul de usor de depasit. A doua insa, aflata la finalul „tehnic” al vaii, este mai interesanta: incepe cu un fel de horn de 3-4m care se lateste mai sus si sfarseste cu fereastra. Ca sa intri in fereastra trebuie sa te muti pe partea stanga a hornului, sub un mini-tavan. Interesante miscari 🙂 . O alta saritoare ce merita mentionata, intre acestea 2, este Saritoarea cu anou sau snur. Nu stiu daca asa se numeste, desi parca-i mai zicea cineva asa, dar cert este ca avea 2 anouri legate de un piton. Acestea se folosesc, daca vrei evident, ca trepte pentru piciorul drept. Noi aici am trecut legati in coarda pentru ca era destul de lasata pe spate miscarea. In-afara de aceste 3 saritori mai interesante mai sunt inca vreo 2-3 dar care nu pun probleme daca studiezi terenul si ai putina increde in picioare 🙂 . Spraitul si ridicarile pe maini au fost la putere din nou.

Ar mai fi de mentionat un fel de trecere, oarecum la orizontala, printr-un mini tunel chiar dupa ultima saritoarea cu fereastra. Prin acest tunel se afla si o placuta comemorativa la adresa Partidului Comunist Roman, depusa de vanatorii de munte. Pare a fi de prin 1966 sau cel putin e editia aniversa din ’66 🙂 . Nu stiu acum daca acolo a fost initial sau doar a fost adusa de cineva din alta parte. Cert este ca se afla acolo.

Retragerea

Pana la urma pe vale am facut cam 2h – 2h:20. Parcursul acesteia se termina intr-o sa care se numeste Strunga Coltilor. De aici se poate cobori pe un horn direct in Valea Galbinelelor, dar e nevoie si de un mic rapel la final. Sau se mai poate merge la deal pe niste brane paralele cu Valea Galbinelelor, cam 100m sa zic, pana se prinde o poteca slaba in dreptul unor jnepeni, aflati in stanga cum se merge. Apoi se coboara pe aceasta potecuta tot in Valea Galbinelelor. Se ajunge cam la 100-150m de Strunga Galbinele.

De aici noi am dat-o la vale pe Galbinele pe unde am mai facut si 3 rapeluri ca sa ne mai distram. Saritorile si implicit rapelurile se puteau ocoli prin stanga, cum cobori, insa pe un teren foarte instabil si friabil. De la iesire din Coltilor si pana la ref. Costila am facut to cam 2h. De aici in Busteni nu stiu cat am mai facut, dar toata tura a durat 8h:20. A avut cam 13km si 1300m diferenta de nivel. Aveam timp sa fi votat si in Bucuresti, dar n-am vrut sa riscam 🙂