Valea Alba si Valea Cerbului

Incercand sa mai profitam de putina zapada de pe vai, aflata oarecum pe cale de disparitie, am fost cu Eliza sambata la o urcare pe Valea Alba si o coborare pe Valea Cerbului. Ambele intr-o singura tura pe o vreme aproape perfecta.

La deal

Startul l-am avut sambata dimineata destul de lejer. Am plecat pe un 8 si ceva din Bucuresti si in jur de 10:30 am pornit spre Valea Alba de la Caminul Alpin. Destul de caldut afara (2-4 grade) dar si mai cald la picioarele mele care erau incaltate cu (La Sportiva) Spantik. Mi-am gasit cel mai prost moment dpdv vreme sa-i incerc :).

Incet, incetisor am ajuns si „la verdeata”, undeva pe la ora 12:00. Pana acolo am mers pe uscat. Nici urma de omat. Pe Valea Alba era zapada asa ca ne-am pus si „sandalele” de gheata cu toate ca nu parea, acolo la plecare, sa fi nevoie de coltari.

Pe traseu, in fata noastra, mai erau 2 flacai si o domnisoara dar in „echipe” separate. Pe sensul de coborare a fost mai multa activitate si ne-am intalnit atat cu oameni pe picioare (ce chestie!) dar si cu schiori. Cred ca ne-am tot dat binete cu vreo 10 domni care coborau intr-un mod sau altul. Toata valea, cu exceptia saritorii Carnului, am mers-o la bete pentru ca zapada era foarte buna, tare si stabila. Temperatura mai scazuse si ea sub zero si mi-am mai recapatat si eu confortul termic la picoare :D.

Pe sus

Cam in 3h:30 de la plecare eram deja pe platou unde ne astepta un vant animalic care batea din N-E. Am pornit spre Valea Cerbului si cabana Omu cu gandul de a cobori pe vale inainte de a ajunge la Omu, ca sa nu mai ocolim. Pe platou se cam dusese zapada dar in schimb vantul batea asa cum stia el mai bine.

La baraca de tabla care sta la confluenta traseelor catre cabana Omu (varianta de vara si cea de iarna), am inceput sa coboram. Tot acolo ne-am intalnit si cu un gagiu singur care vroia sa ajunga in Busteni. Cum nu prea avea echipament, nici timp si nici baterie la telefon ne-a intrebat daca poate merge cu noi si am acceptat :).

La vale

Asa ca incet-incet am dat-o la vale pe Cerbului. Valea arata tare frumos si iarna (e prima oara cand o merg pe zapada) si poteca banala de vara se transforma in zeci de traversari si coborari destul de abrupte si inghetate. Am gasit si saritori cu pante de 45-50 grade pe care le si puteai ocoloi dar ideea este ca nu ma asteptam sa arate asa bine cu zapada pe ele :D.

Noaptea ne-a prins cam dupa poiana Costilei, deci pe triunghi rosu, si odata cu ea si ceata. Ne-am pus frontalele dar cand e ceata mai bine mergi fara ca te halucineaza lumina care se reflecta din ea. Intr-un final am ajuns din nou la Caminul Alpin dupa 8h:30 de mers, 18km si 1700m denivelare.

Duminica

Duminica am mers spre Piatra Craiului unde am facut o alergare dus-intors pana la Curmatura pe drumul forestier. Target-ul era sa gasim si sa mancam, evident, o prajitura/placinta (pentru ca nu stiu cum s-o clasific exact) cu urda. Cu toate ca am ratat prajiturile la ultimele 2 vizite, de data asta am avut noroc si am gasit 2 portii pe care le-am mancat ca niste delicati cu furculita.

Una peste alta am reusit sa alergam vreo 20km si astfel sa ne atingem tintele propuse pentru acest weekend :D.