Urșii și mersul pe munte

În turele mele pe la munte, indiferent că sunt de alergare, cățărare, trekking, bicicletă sau orice alt sport, am ajuns să mă întâlnesc cu urșii. Cu toate că ar putea suna ciudat la o primă vedere, tind să apreciez mai mult o întâlnire cu urșii decât una cu câinii de stână. Sau altfel spus: mai puțin mă sperie gândul că o să dau de urși, decât mai sperie cel că o să dau de câini.

Motivul e simplu: câinii sunt pe munte ca (cel puțin teoretic) să apere animalele pe care le păzesc ei acolo, în timp ce urșii sunt pe munte că aia e curtea lor. Ei nu trebuie să apere nimic, doar nu vor să fie deranjați. Tocmai din acest motiv câinii sunt agresivi pe munte, în timp ce urșii sunt pasivi. Câinii caută să vină spre tine atunci când te văd, în timp ce urșii doresc să te evite. Până acum am fost atacat pe munte de zeci de ori (sau poate de sute de ori ?) de câini, în timp ce cu urșii nu am avut niciun conflict cu toate că am „interacționat” cu ei de mai bine de zece ori. Și da, m-am întâlnit cu ursoaice cu pui, urși mici, urși mai mari, mai gri sau mai maro, atât ziua, cât și noaptea.

În acest articol fac referire la urșii care se află în munții noștri, din România. Carpații sunt niște munți destul de parcurși, populați și cu acces ușor (o mică excepție pot face anumite zone din Făgăraș). În plus față de asta, pe munte în timpul verii e plin de turme de oi și implicit de ciobani. Asta înseamnă că urșii noștri sunt expuși des la oameni. Ei știu că există oameni pe pământ și nu se sperie când ne văd, așa cum probabil ne-am speria noi dacă am vedea un extraterestru în Parcul Herăstrău. Mai mult, ei știu că noi nu suntem dușmanul lor și că nu trebuie să se apere de noi. Ba din contră, s-au învățat că pe lângă casele noastre găsesc și ei de mâncare, ceea ce nu e bine pentru nimeni în schema asta. În concluzie: urșii nu sunt prin pădurile astea cu gândul să ne atace.

În al doilea rând: modul cum te setezi psihic atunci când mergi prin pădure. Am observat că sunt două categorii de oameni: cei terorizați de gândul că s-ar putea întâlni cu ursul și cei împăcați cu ideea că s-ar putea întâlni cu ursul. Dacă mergi prin pădure cu gândul că ursul poate apărea oricând și de unde și doar la asta îți stă capul, apoi nu o să te distrezi deloc la munte. Mai mult, dacă apare ursul nu o să-ți fie deloc bine să nu îți poți controla reacțiile: fie să paralizezi sau să țipi isteric la el. Deci trebuie să pleci cu gânduri bune la munte și să-ți amintești că urșii nu sunt în pădure ca să te atace și că nu au nimic de împărțit cu tine.

Cel mai bun simt al ursului este mirosul. Asta înseamnă că el ne simte cu mult înainte de a stabili contactul vizual. Șansele sunt că de cele mai multe ori când ajungi să vezi un urs, el să știe deja că ești acolo. Prin urmare, nu ai ceva special de făcut ca să îi semnalizezi ursului că ești în zona, căci te va simți el. Ca să te liniștești din punct de vedere psihic, mai poți face puțin zgomot.

Mersul cu câini la munte: din punctul meu de vedere, a merge cu câini la munte nu e o idee bună din câteva motive, dar cel esențial este că nu știi cum reacționează în preajma animalelor sălbatice. Câinii au instinctul acela de a se apăra și de a își apăra stăpânul. Dacă apare ursul în zonă, câinele va face ce știe el mai bine: va lătra. Urșii nu prea apreciază asta și, în funcție de ce zi are ursul respectiv, poate să se rezume doar la a se apăra sau chiar la a ataca câinele. Astfel cresc șansele ca și tu să intri în zona de interes a ursului. Am văzut pe munte câini uciși de urs și am auzit și de un alergător montan care a fost atacat de urs, fiind cu câinele la alergare.

Atunci când vezi un urs pe lângă tine sau la distanță:

• rămâi calm;
• (cel mai probabil) el știe deja că eșți acolo;
• amintește-ți că el nu e acolo să te atace, spre deosebire de câinii de stână;
• încearcă să îți dai seama de traiectoria lui: dacă vine spre tine, încearcă să te faci observat: fluieră, fă un zgomot ușor, dar nimic strident sau puternic;
• încearcă să te îndepărtezi de el ușor, fără a face mișcări bruște;
• dacă vine hotărât spre tine, încearcă să-i arunci ceva cu care să-l ții ocupat și să te retragi ușor; urșii sunt curioși din fire și, dacă le dai un rucsac, cel mai probabil va scotoci prin el după mâncare.

Ce să NU faci când vezi un urs:

• să tipi sau să gesticulezi agitat spre ei: asta merge la câini, dar nu aș încerca-o la urși;
• să fugi de el: e mult mai rapid ca tine și nici urcatul în copac nu ajută :);
• să îi faci poze cu blitz: da, știu că sună ciudat, dar au fost atacați turiști pe motivul asta;
• să arunci cu pocnitori.

Atunci când rămâi la cort printr-o zonă în care știi că mișună urși, ar fi bine să nu ai mâncarea în cort sau pe lângă cort. Dacă tot vine, măcar să se rezume doar la mâncare 🙂 .

În principiu, cam astea ar fi sfaturile mele legate de cum să te comporți pe munte în legătură cu urșii