Ture de alergare prin Bucegiul vestic

Weekendul acesta a revenit alergarii prin Bucegi. Mai exact a recunoasterii traseelor de pe partea vestica, pe unde va trece si cursa lunga de Marathon 7500. Atat eu cat si Croco voiam sa vedem sau sa ne reimprospatam peisajul din aceasta parte a muntilor. Eu mai fusesem o singura data prin zona cu vreo 15 ani in urma (deci ca si cum n-as fi fost) si cu atat mai mult voiam sa merg ca sa nu fie prima vizionare la concurs. In ambele zile ne-am propus sa parcurgem segmente exact in sensul de concurs, ca sa fie cat mai realista recunoasterea.

Sambata

Asa ca in prima zi am plecat din Bran/Simon pe varianta cu Valea Gaura – Omu – Vf. Scara – Ciubotea si iar Bran. Toata tura asta are 21.4km cu 2000m diferenta de nivel +/-. Peisajul pe partea asta este foarte frumos iar Valea Gaura e chiar interesanta ca pasaje. La plecare era soare si oarecum cald, de stat in tricou, iar pe masura ce urcam mai tot puneam haine si accesorii pe noi. Astfel am ajuns pe platou si spre Omu unde ne asteptau o ceata decenta si o temperatura de 7-8 grade. La cabana multa lume, multa. Era chiar si un grup de militari care se odihnea la o ciorba.

La coborare, in terasa glaciara de dupa Ciubotea, am dat peste o turma de oi. Unde-s oi sunt si caini, caini neobositi care latra ca niste fiare gata sa  sara pe tine. Cred ca am beneficiat de prezenta lor placuta vreo 10 minute timp in care au latrat si iar au latrat. Degeaba incercam sa vorbim cu ei, sa le povestim ca suntem cu intentii bune, ca nu prea le pasa.

Duminica

Duminica am mers pe varianta Moieciu de Sus – Poiana Gutanu – Saua Strunga – Vf. Strungile Mari –  Saua Batrana – Vf. Gutanu – Omu – Vf. Batrana –  Poiana Gutanu (coborare pe triunghi rosu) – Moieciu de Sus. Traseul acesta are 27.4km si 1800 diferenta de nivel. In drum spre Vf. Batrana, cum veneam din Saua Strunga, am dat iar peste o turma de oi, 6 caini si 2 ciobani: unul portocaliu si unul verde. Culorile vin de la niste veste reflectorizante pe care le aveau pe ei. Cel verde a fost baiat de treaba si a tinut cainii pe loc, mai ales ca fix atunci veneau din sens opus si 5 biciclisti, iar cel portocaliu s-a apucat sa vorbeasca cu noi. Ne-a intrebat daca ne-am ratacit. Recunosc ca pe moment n-am stiut ce sa-i raspund fiind prima oara intrebat asa ceva pe munte 🙂 . Nu paream genul ratacit, mai ales ca mergeam la pas alert aproape spre alergare. Sau poate i s-a parut ca suntem niste rataciti hotarati. Sau poate doar a glumit. Nu ne-am dat seama.

Una peste alta am ajuns din nou la Omu cam pe acelasi tip de vreme. Am baut iar un ceai si am luat-o la vale spre Saua Batrana de unde aveam sa coboram tot spre Poiana Gutanu. Interesant faptul, asa cum mi-a atras atentia Croco, ca partea aceasta de Bucegi este de calcar in loc de conglomerat cum este restul. Coborarea de care zic aici are si o limba de grohotis fapt ce completeaza peisajul de munte calcaros. Si aceasta parte cu Saua Strunga si Saua Batrana este foarte frumoasa, foarte curata si destul de putin umblata.

Cam acestea au fost si turele noastre de recunoastere, ocazie cu care am vazut si partea apuseana a Bucegilor. Este o zona foarte frumoasa, bine marcata si care merita batuta la picior. Clar.