Sinaia – Babele pe MTB

După terminarea sezonului de alergare am mai rărit antrenamentele şi am diversificat programul de bicicletă. Acum o săptămâna am fost pe cursieră pe lângă Bucureşti, iar weekend-ul acesta am fost pe MTB prin Bucegi de la Sinaia la Babele şi retur.

Sâmbătă, când am plecat din Bucureşti, eram setat să merg spre Zărneşti că să urc spre Curmătura, apoi să mă duc spre Table, Măgura, Peştera şi Moeciu. Pe drum însă mi-am adus aminte că sunt şanse mari să se mai lucreze la sărăcia aia de pod de la intrarea în Predeal şi că e posibil să îmi încerc încă odată aptitudinile de mers în coloana. Combinat şi cu faptul că plecasem cam târziu, mi-am schimbat planul şi am hotărât să mă opresc prin Sinaia şi să urc pe platou.

Am urcat pe asfalt până la Cota 1400 unde am depăşit vreo 5 biciclişti, tot pe MTB-uri, opriţi la un pipilica pe partea dreaptă. Chiar m-a amuzat sincronizarea lor. În vreo 50 de minute am ajuns şi la Cota 1400 unde se lucrează de zor la o altă instalaţie de transport pe cablu (teleski părea a fi) care din câte m-am prins eu ar ajunge tot pe la Cota 2000. Se montau stâlpi, se săpa în stânca, se căra nisip, era multă hărmălaie pe acolo. Şi mult noroi. Deja eram aranjat bine de tot la picioare şi roţile de la bicicletă deveniseră cu 2kg mai grele fiecare.

Spre Cota 2000 am ajuns doar turişti la picior şi, chiar la intrarea pe drumul ce merge de la Cota 2000 la Piatră Arsă, am mai văzut în faţă un tip pe bicicletă. După la încă vreo 10 minute l-am ajuns şi apoi am mers pentru încă vreo 10 minute împreună. El era din Braşov şi îmi zicea că ar fi vrut să coboare spre Mălăeşti. L-am cam pus pe gânduri când i-am zis că eu nu ştiu vreo coborâre MTB friendly spre Mălăeşti şi că toate sunt pe poteci înguste şi cu pasaje de lanţuri pe alocuri.

La Babele n-am stat mult. Doar am mâncat un gel, am mai băut apă şi mi-am pus ceva de vânt pe mine că la coborâre se rulează mai repede şi aveam nevoie. Că să nu merg pe acelaşi drum la întoarcere am continuat spre Dichiu de la Piatră Arsă şi am făcut stânga în maxim 1km pe traseul de Padina – Cota 2000, cel pe care se merge şi la Marathon 7500. Pe aici mai mult m-am chinuit cu bicicleta să traversez răul vieţii care avea şi multă apă acum. Urcarea pe pârtia Valea Soarelui a fost plină, plină de noroi. Aşa de mult se îngreunaseră picioarele şi bicicleta că mă opream la fiecare 20m câte 10 secunde că să-mi trag sufletul 🙂 .

De la Cota 2000 spre Sinaia am coborât cam pe acelaşi drum doar că am mai făcut o buclă pe la schitul Sf. Ana şi am luat-o pe acel forestier care până la urmă dă tot în drumul de Cota 1400. Cam asta a fost şi călătoria pe bicicletă care a strâns 42 de km cu 1600m diferenţă de nivel.