Rezervatia de ursi de la Zarnesti

Cu toate ca nu este un articol in tema blogului ca sa zic asa, voiam sa zic cateva cuvinte si despre rezervatia de ursi de la Zarnesti (LiBEARty Bear Reservation, asa se numeste oficial). De aceasta am auzit, de fapt am vazut, prima oara la Realitatea TV, intr-un documentar. Cum in Duminica cea a precedat pseudo Maratonul Pietrei Craiului ne aflam in Zarnesti, am zis sa inspectam si rezervatia.

Rezervatia

Aceasta se viziteaza doar in niste intervale orare fixe, inainte de mesele ursilor am inteles, pentru a-i prinde pe langa garduri. Odata ce isi primesc masa, se indeparteaza prin padure. Aceasta rezervatie nu este o gradina zoo intrucat are o suprafata generoasa de teren: undeva la 69ha plus conditii decente pentru locuitorii ei: copaci, lacuri, tufisuri, adica un cadru natural. Ursii sunt impartiti in 3 zone ce comunica intre ele, fiecare cu suprafata de cca 20ha. Avand in vedere ca sunt cam 75 de ursi, acolo ai putea spune ca un urs „detine” cam 1ha. Latifundiar urs, nu gluma 🙂

Organizarea dar si infrastructura in rezervatie sunt foarte bine puse la punct. Se intra la ora fixa, faci un tur cu tractoras, ai ghid (ro si eng), o harta cu zona si poti cumpara si suveniruri prin care sustii proiectul. Gardurile au o zona de curent electric de ambele parti: in interior pentru a-i tine pe loc pe chiriasi, in exterior pentru a-i tine departe pe invitati (lupi, vulpi sau oameni in orele de vizita).

Povestile lor

Impresionante sunt povestile ursilor. Fiecare are povestea lui. Nefericita. Aici au ajuns doar ursi exploatati de oameni: de la circuri, baruri si chiar de la manastirea Cotmeana, jud. Valcea. Astfel te minunezi pur si simplu ce poate sa-i duca capul pe unii oameni, doar ca sa mai castige un ban pe seama unui urs. Cel mai trist caz este al ursului de pe langa Castelul Peles (ma rog o carciuma de pe acolo) care a fost de mic orbit sistematic si i s-au scos dintii. Toate astea doar ca sa stea legat de un copac pentru ca turistii (alti imbecili la randul lor) sa faca poze „cu ursul”. Acest urs, din ce am inteles, a fost si cel mai greu de salvat. Proprietarul nu voia sa-l dea si doar vizita jandarmilor l-a convins.

Alt urs de la Circul Globus, care-si „castiga painea” mergand pe bicicleta are si acum un reflex conditionat de aparitia unui grup de oameni: fie face o pirueta, fie se ridica pe picioarele din spate. Ghidul spunea ca nu o face din fericire, asa cum ar parea, ci din faptul ca a fost spalat pe creier ani la rand.

Nu am putut sa nu remarc si privirile lor. Erau triste. Nu aveau curaj sa se uite la tine. Stateau cu capul plecat, uitandu-se de jos in sus, ca un copil care stie ca-i vinovat. Si asta am observat-o la mai multi din ei si nu are legatura cu conditiile de acolo, ci cu viata pe care au avut-o.

Din punctul meu de vedere, rezervatia este un loc care merita vizitat atat pentru ursi dar si pentru povestile lor. Intrarea este 40 de lei si o harta de acces este aici.