Selfie de Mălăești

Prima alergare montană de iarnă pe 2021

Chiar pe 2 ianuarie am reușit să ajung la munte pentru o alergare. Am mers cu Petruțu in zona Diham pentru o tură de 20km sau cam pe acolo.

Am parcat la cabana Gura Diham si la 8:30 deja începeam să dam din picioare cu destinația Mălăești via cabana Diham. La plecare nu am avut zăpadă, însă am avut noroc ca pământul era înghețat încă si nu se simțea noroiul. Începând cu zona releelor ce precede cabana Diham, a apărut și zăpadă care era de fapt foarte tare și ghețoasă.

Pe forestierul spre Diham
Pe forestierul spre Diham

Chiar ne gândeam cum o să alergam noi spre Mălăești dacă așa avea să fie tot drumul. La noi aveam doar o pereche de snowline-uri și, la urma urmei, puteam improviza noi ceva. In fine, am mai prins ceva speranță pe coborârea de la Diham spre Glăjărie unde era perfect uscat și am putut băga turbo.

Și urcarea spre Mălăești am prins-o uscată, până la băncuță. De acolo a început o gheață de toată frumusețea. Pe măsura ce urcam, ne tot gândeam cum o să facem noi la coborâre pe așa ghețărie. Într-un final am ajuns și la Mălăești in 1h:55, un timp foarte bun având în vedere pe ce teren am mers.

Selfie de Mălăești
Selfie de Mălăești

La coborâre eram deja înarmați cu câte un snowline fiecare. Amândoi am ales să ne echipam piciorul drept. Cu toată tehnica si atenția, tot am căzut de două ori. Nimic grav, doar caraghios având în vedere că mereu am căzut pe lângă oamenii care urcau. Și da, erau zeci de oameni care urcau (că să nu zic sute) de parca au venit câteva autocare cu turiști dornici să viziteze Mălăeștiul. Bogdan n-a luat nicio căzătura, el fiind mai precaut.

Coborârea ne-a solicitat la maxim mușchii stabilizatori, în special fesierii 🙂 . A fost ceva încordare. Până la urmă am hotărât, să mai facem o scurtă extensie a traseului si sa continuam coborârea până la Glăjărie și de acolo să intrăm pe alt forestier ce ne scotea în spatele cabanei Diham.

Zis și făcut. Bucla asta a intrat chiar foarte bine având în vedere că am prins teren uscat și am putut băga viteză. Nu la fel de viteză am mai avut pe coborârea spre Gura Diham unde gheața dispăruse și am prins un noroi de toată frumusețea. Am ajuns cu adidașii de 3kg bucata, atât de mult noroi am strâns pe ei.

Una peste alta, am terminat tura cu 27km in loc de 20 cum plănuisem. Am strâns si 1700m diferență de nivel și totul doar in 4h:55. Zic „doar” pentru că am ceva luni de zile de când nu am mai alergat pe munte peste 20km si nu mă așteptam sa fiu in stare. Toată tura a intrat la fix si m-am simțit excelent.

Tags:
Category:

Comments are closed here.