„Potcoava” Bucegiului în alergare

Munţii Bucegi, atunci când sunt văzuţi de sus sau când te uiţi pe hartă, par a avea o uşoară formă de potcoavă. Nu ştiu dacă este o asemănare 100% corectă şi nici nu mai ţin minte unde am auzit prima oară comparaţia asta, dar nu contează. Iniţial am avut gândul de a parcurge traseul acesta cu bicicleta, dar din diverse motive nu am mai executat planul. Aşa că l-am transformat într-un traseu de alergare, cu atât mai mult cu cât îmi doream să alerg o distanţă de 45km+.

Partea estică

Treaba a început sâmbătă dimineaţă. La ora 7 fără ceva eram deja în Siania şi în jur de 7 am plecat la deal. Am pornit chiar din oraş, de lângă Hotelul Palace. Ştiam că avea să urmeze o zi călduroasă (33 grade+) şi la fel de bine ştiam că pe ruta mea nu prea aveam să întâlnesc prea multe izvoare. Astfel că am plecat la mine cu un rezervor de apă de 2L, cu planul de a realimenta la Omu.

Urcarea spre Cota 1400 am făcut-o pe pârtia de ski care pleca de la telegondolă, din Sinaia. Apoi am continuat spre Schitul Sfânta Ana şi spre Poiana Stânii Regale. Pe la schit s-a dat primul câine la mine în timp ce, pe fundal, se auzea un călugăr care încerca să-l stăpânească. Cum am văzut că vorbele lui nu prea au efect, am recurs la acţiunile tipice pe care le fac în acest caz: am luat pietre şi am început să arunc în el (în câine) şi să-l dumnezeiesc. În timpul asta mi-am dat seama că poate nu e bine să-l dumnezeiesc de faţă cu călugărul, dar deja vorbele ieşiseră din gură. Automatisme, ce să faci. Plus că şi câinele a înţeles că pietrele nu-i fac bine.

De aici până la Piatra Arsă, sus pe platou, nu am mai întâlnit oameni. Cu toate că era abia 9 şi ceva dimineaţă, căldura devenise insuportabilă. Noroc că mai adia vântul puţin. La Piatra Arsă, multe maşini şi mulţi oameni, cum e în perioada asta a anului. Nu m-am oprit aici şi am continuat în alergare uşoară spre Babele întâlnind mai puţină lume decât mă aşteptăm.

Nici la Babele nu am oprit pentru că mai aveam apă în rezervor. Am reuşit să mă ţin de plan şi să alimentez la Omu. De fapt, mă gândeam să iau nişte apă de la un mini-izvor ce se află pe stâncile din stânga potecii spre Omu, doar că acum mai erau vreo 3 tipi care se chinuiau să umple nişte sticle de 2L. Aşa că nu am stat. Am băut doar 2 pahare de apă şi am plecat. Cred apa avea undeva la 4-5 grade temperatură, aşa de rece am simţit-o.

La Omu am ajuns în 3h:50 de la plecare, cu 22km. Pe aici erau doar vreo 10 oameni, deci puţintel. Dacă tot nu am luat apă de la izvor, am intrat în cabană să cumpăr vreo 2 sticle. Când am văzut că apa s-a făcut 8 lei la 0.5L, am cumpărat doar o una :)) . Nu prea îmi era clar unde avea să fie următorul izvor, dar ştiam sigur că mai jos de şaua Strunga aveam să găsesc apă. Juma de litru de apă până acolo pe căldura asta, era cam puţin, dar am zis că mă descurc. Am mai băut şi un ceai ca să îmi fac plinul de lichide.

Partea vestică

De aici până la Şaua Bătrâna nu am mai dat peste nici un om. Şi nici peste alte vietăţi. Am continuat înainte spre Şaua Strunga. Pe prima coborâre de la şaua Bătrâna am dat şi peste un grup de oi care, după cum bine ştim, au şi câini camfluati între ele 🙂 . De data asta nu am avut incidente mai ales că şi ciobanul era la vedere. Am intrat în vorbă cu el şi aşa am aflat că la doar 300m de potecă era un izvor. Ha ! La fix a venit vestea asta. L-am marcat şi mai jos, pe hartă, pentru cine e curios. Este cam la 1.5km de la Şaua Bătrâna. E bine de ştiut.

În Şaua Strunga am ajuns în 5h:30 şi 32km. Mă simţeam încă foarte bine şi, în ciuda căldurii, nu mă consumasem încă. E drept că am şi băut constant apă, am mâncat şi am luat pastile de sare. De la Strunga la final ştiam prea bine traseul. Îl făcusem de multe ori. La Padina era mare hărmălaie şi răsunau manelele pe lângă o rulotă de îţi era mai mare dragul să te bagi în seamă cu oamenii de acolo, să gusti un mic, mai o bere şi să dai puţin din picioare pe ritmul muzicii. N-am făcut asta că îmi eram cam cald şi trebuia să mă mişc ca să mă răcoresc.

Pe urcarea spre Şaua Lăptici am mai dat de doi biciclişti care veneau din spatele meu şi de încă doi care coborau. În rest, nimic. A, ba da! Am mai avut o încăierare cu 4 câini chiar pe pârtia Valea Dorului. Am început să le aplic pietre regulamentar pentru a nu-i lăsa să strângă cercul prea mult în jurul meu. După câteva minute de înjurături şi pietre, ne-am văzut fiecare de drumurile lor.

La Cota 1400 deja era foarte multă lume faţă de prima trecere pe acolo 🙂 . Am intrat într-o cârciumă să mai cumpăr o apă şi m-am dus la vale pe pârtie, pe unde am şi urcat de altfel. Incam mă simţeam în forţă şi fără să am vreo durere, deşi eram la km 44.

Când am intrat pe asfalt, în Sinaia am oprit încă odată la un chioşc să mai cumpăr o apă. Era foarte, foarte clad şi simţeam nevoia să beau apă la maxim 10 minute. De acolo n-a mai trecut mult şi am ajuns la finish. Astfel am făcut 8h:04 de la start, toată povestea. Am ajuns foarte bine dpdv fizic la final, fără să am vreo durere în-afară de cea uzuală de muşchi forjaţi.

Cifre

Traseul meu a fost aşa: Sinaia (hotel Palace) – Gondola – Cota 1400 – Stâna Regală – Piatră Arsă – Babele – Omu – Şaua Bătrâna – Şaua Strunga – Padina – Şaua Lăptici – Valea Dorului – Vârful cu Dor – Cota 1400 – Sinaia (hotel Palace). 50km cu 2750m D+.

Am băut multe lichide, cam 6.5L din estimările mele. Am mâncat 5 geluri, din care 3 cu cofeină, 2 batoane şi un snickers. Am luat şi 8 pastile cu sare şi am avut izotonice pentru 4L de apă din cei 6.5 băuţi.