O săptămână la cățărat în Sicilia

Pe 16 februarie am plecat în Sicilia pentru o săptămână, la cățărat. Împreună cu noi a mers și Ioni care mai fusese în zonă și știa să se orienteze mai bine spre câteva dintre sectoarele din zonă. În Sicilia sunt mai multe zone unde se poate merge la cățărat (San Vito, Ragusa, Siracusa, etc), însă noi am ales să mergem în Canicattini Bagni, aflat la cca. 20 km de Siracusa sau 75 km de aeroportul Catania. Aproape de acest orășel/comună sunt cca. 20 de sectoare însumând peste 400 de trasee aflate la distanțe mici de condus (5 -15 minute).

Transport și cazare

Cu inima puțin îndoită după ultimele experiențe cu zborurile din 2022 (că în 2023 n-am zburat deloc) am ales să mergem spre Sicilia cu avionul. Cu mașina ar fi fost mult prea mult. Am zburat cu Ryanair și experiența a fost chiar bună atât la dus, cât și la întors. Avionul a decolat și aterizat la timp, am avut locuri, bagajele au fost ok, deci totul bine.

Nu la fel a fost și cu mașina. Cu toate că rezervasem în prealabil o masină de la Ecovia, odată ajunși la fața locului am aflat că am nevoie de un card de credit pentru a o ridica/închiria. Asta după ce am stat la rând 40 de minute. Nu am mai pățit asta până acum.

Norocul nostru a fost că am mai găsit niște centre de închiriat prin zonă, care nu doreau card de credit, cu toate că era aproape ora 22. Așa că am luat de la RecordGo un Jeep Wrangler cu 370 EUR (asigurare full inclusă).

După vreo 50 de minute de condus am ajuns și la cazare. Cu toate că din poze și la o privire inițială mi-a plăcut, ne-am dat seama destul de repede că e cam improvizată treaba acolo. Ulterior avea să se strice centrala de două ori și să rămânem fără apă caldă/căldură câteva zile, să ne tot sară siguranțele zilnic (uneori și când dormeam) fără să ne dăm seama de ce, să sufle vântul ca naiba prin ușile de lemn crăpate etc. Deci nu pot spune că am nimerit-o.

Gazda a fost super ok și a încercat să rezolve cât mai repede problemele, doar ca ni s-au întâmplat prea multe, prea des. Tot ne spunea că am fost cei mai ghinioniști clienți ai ei 🙂 .

Sectoarele vizitate

Pentru orientare am folosit atât site-ul The Crag, cât și ghidul de cățărat al Siciliei numit „Di Roccia. Di Sole. Arrampicate in Sicilia”. Pe acesta din urmă l-am găsit doar la sala de escaladă Vertical Climbing Center din Siracusa.

Nome e Cognome

Tradus în limba română înseamnă „nume și prenume”. Acesta a fost și primul sector pe care l-am vizitat în special pentru faptul că are un acces foarte scurt: vreo 10 minute de condus și apoi 2-3 minute de mers. Are expunere sudică și este un sector complet atât ca înclinații de cățărat (fețe căzute, fețe drepte, surplombe și tavan), cât și ca grade, cu trasee începând de la 5a la 8a. Foarte interesant și ofertant.

Pe zona de surplombă, toate traseele mi s-au părut foarte atletice și de forță. Traseele par foarte grele pentru grad, dar e posibil să le fi simțit așa pentru că am venit după o pauză mare de mers la stâncă. Am muncit de mi-au ieșit ochii să fac niște 6b-uri. Am observat că traseele Iron Man (6c+), In Ogni Atomo (7a+) și Il Sale Della Vita (7a) aveau un crux la asigurarea topului: fie trebuia să ții un knee bar dubios, fie din niște riglete în blocaj, fie te intindeai până mureai și tot nu ajungeai.

Eu nu am reușit să fac Iron Man că nu am găsit o poziție de asigurat topul. Dacă era cu 20 cm mai aproape de ultima buclă, nu era nicio problemă.

La sectorul ăsta am reușit sa leg doar: Il Cigno e Il Porco Alato (6b+), I’m Your Papy (6b) și 10 e Lode (6b). Ioana s-a dat pe zona din dreapta a sectorului (cum stai cu fața la el) și a legat Splendida Giornata (5b) și a încercat Saluto L’inverno (6a).

Cafe Med

Acest sector a fost amenajat între 2022 și 2023 de către Cristian Leube, Christoph Stahr și Stefan Löw. Informații despre el am găsit doar pe The Crag. Se alfă într-un canion ce porneste chiar din Canicattini Bagni cu un acces de cca. 15 minute de la locul de unde se parchează mașina. Deși are expunere sud-estică, după ora 14 (luna februarie) începe să apară umbra pe o parte din trasee. Umezeala apare după ora 16.

Faptul că sunt 3 amenajatori se cunoaște în cotarea traseelor: 6a-ul lui Christoph Stahr pare mult mai greu ca 6c-ul lui Stefan Löw, deși sunt 2 trasee aflate unul lângă altul. Trecând peste omogenitatea gradelor, stânca este super mișto și traseele îți impun un oarecare nivel de commitment. Aici am reușit să leg doar Lawinenspalte (6a+ conform autorului, 6b+/6c după mine) și Zick Zack (6c conform autorului, 6b+ după mine). Ambele sunt niște trasee foarte frumoase, iar Lawinenspalte are niște pasaje tehnice, greu de citit la prima parcurgere.

Ioana s-a dat și ea pe ele, cu focus pe Lawinenspalte unde se tot bloca într-o mișcare dinamică în partea de sus a traseului. În alte zile am ne-am mai dat manșă sau lead și pe traseele: Pinos Pub (6a+), Schönste Zeit (6a) si Zeit zu gehn (6b).

Tot în acest sector am avut plăcerea să ne intalnim și cu 2 localnici care, din discutii, s-au dovedit a fi chiar autorii ghidului de cățărat al Siciliei de care spuneam mai sus, și anune Massimo Cappuccio și Giuseppe Gallo. Au venit să facă cunoștință cu noi imediat ce au ajuns la faleză. Tipii au fost foarte volubili și amabili, iar la cei peste 60 de ani ai lor lucrau pe 7b.

Antro dell’Eco

Pentru localizarea acestei faleze am pierdut vreo 50 de minute, în loc de cele 15 recomandate în ghid. Descrierea nu a fost tocmai exacta și la fața locului părea că trebuie să traversezi niște câmpuri și să sari niște garduri, lucruri ce nu ne păreau tocmai „naturale”, dar până la urmă așa s-a dovedit a fi.

Într-un final am ajuns și la sector. Stânca este ceva de genul Piatra Craiului, cu expunere nord-estică. Traseele sunt cu asigurări mai răruțe și foarte aeriene pentru că în spatele tău ai ditamai canionul. Astfel, pe un traseu de 30 m cand te uiți în spate/jos vezi o distanță de câteva sute de metri.

În acest sector ne-am dat doar pe un traseu: Princess of Rock (5c). S-a dus Ioana și l-a făcut onsight, iar eu manșă și am recuperat buclele. Deși ușor după grad, are 2 pasaje unde îți trebuie puțin cojones să faci mișcările, fiind destul de expuse. Sau cel puțin așa le-am perceput eu, că Ioana nu a simțit niciun commitment acolo :)) .

Contralfano

Acest sector se află în același canion ca Nome e Cognome și prin urmare are aceeași expunere, sudică. Am ajuns aici în aceeași zi cu Antro dell’Eco. Cum era soare și nu prea aveam mare tragere de inimă, s-a oferit Ioana să meargă pe traseul Dribling (6c). Este un traseu de față, foarte tehnic și lung cam de 25-27 m.

Pentru că am ajuns destul de greu sus și pentru că aveam mainile cam ciuruite de la cățărat, ne-am gândit că ar fi mai bine să lase o manșă. Așa că m-am dus după ea, însă n-am reușit să trec la cel de al doilea pas. Nici nu imi doream prea mult, nici piele n-aveam și mă dureau și picioarele de la căldură. Rămâne pe altă dată să-i fac un plan, când o fi mai racoare 🙂 .

Curvone

In ultima zi, adică în ziua cu zborul spre România, ne-am mai oprit în drum spre aeroport la o faleză numita Curvone. Faleza este chiar la stradă și prin urmare cam zgomotoasă. Abia găsești două locuri de parcare într-un fel de buzunar, înghesuit, lângă niște boscheți și gunoaie.

Stânca are aspect de Peretele Animalelor, din Postavaru, cu un calcar alb cu multe pocket-uri. Părea că nu prea vine multă lume la faleza asta judecând după vegetația de pe trasee. Este cumva între niște orașe și trebuie să vii în mod specific până la ea.

Aici ne-am dat doar manșă pe niște trasee în range-ul 6a – 7a. Nu prea am avut timp să stăm prea mult, să alegem și să lucrăm niște trasee. În tot cazul cățărarea este foarte tehnică și gradele se apropie mai mult de ce suntem noi obișnuiți.

Concluzii

În mod clar mai vrem să revenim în zonă, dar cu atenție mai mare la cazare. M-a surprins varietatea de tipuri de stâncă și grade și faptul că sunt foarte aproape de Canicattini Bagni. Data viitoare am vrea să dăm o fugă și pe la niște faleze de bazalt aflate la baza vulcanului Etna, dar și la câteva din zona mării.

Un lucru care m-a surprins negativ este gunoiul de pe stradă. Părea că e mai mult ca la noi și clar este contrastant cu nordul Italiei (Veneția – Dolomiți) unde n-am văzut așa ceva.

Fiind foarte în sud, vegetația se schimbă mult și ești înconjurat de cactuși, măslini, portocali și lămâi.

Rămâne să descoperim mai multe data viitoare.