O săptămână de work and climb în Herculane

Săptămâna trecută ne-am propus destul de last-minute să încercam o săptămână de work and travel în Herculane. Conceptul a fost să lucram în prima parte a zilei și, mai spre după-amiază, să încercam să ieșim la cățărat. Pentru asta ne-am gândit să mergem la niște faleze apropiate de oraș. O opțiune era Surplomba și una la Cheile Pecinișcăi, unde s-a ținut ediția 2022 a Herculane Climbing Open (HCO).

Surplomba

Dar întâi de toate, pentru că am ajuns sâmbătă cam târziu, ne-am dus la Surplombă, sector 1, fiind locul cel mai apropiat pe care-l cunoșteam. Ne-am întâlnit doar cu 2 persoane la faleză. Am ales să ne cățăram pe traseele Kaa (6a) și Xennials (6a+). Apoi mi-am pus niște bucle cu bățul să mai încerc mișcările pe Try Again (6c), dar nu mi s-a părut că se leagă. Chiar înainte de căderea serii m-am mai dus doar eu o tură pe Shrek (5b) pentru dezmorțire.

Am mai revenit apoi de încă doua ori la această faleză. Sâmbăta următoare, când s-a cățărat doar Ioana pentru că eu mă simțeam rău si duminică, când am și plecat spre București. Sâmbătă, Ioana a reușit să facă 5 trasee cap, unul după altul: Taz (5b), Shrek (5b), Sid (5c), Kaa (6a) și Xennials (6a+).

Duminică ne-am dat amândoi și eu am reușit să fac din încercarea 3 Go go penguin (6a+), un traseu scurt si interesant, cu mișcări de boulder și o linie foarte neclară cel puțin la prima parcurgere. După ce înțelegi linia și prizele devine, evident, abordabil. Oricum, este un traseu încordat, pe biceps, cu niște prize cam tăioase în inversele de la top. Interesant.

Vânturătoarea

Duminică, în primul weekend, am avut o zi întreagă așa că ne-am dus spre cascada Vânturătoarea. E o zonă în care nu am mai fost până acum niciunul din noi, în special din cauza accesului oarecum mai lung (cca 1h). Am făcut 1h:05 până la cascadă. Locul în sine este foarte frumos și amplu, iar efectul luminii prin cascadă este foarte interesant, mai ales pe fundalul colorat de toamnă.

Înainte de cascadă ne-am oprit și la sectorul Faleza de Jos. Este o zonă cam abandonată sau așa mi-a dat impresia. In multe trasee nu poți ajunge la baza lor din cauza vegetației.

La Vânturătoarea ne-am orientat spre sectorul 2, la niște trasee scurte (10m) și ușoare. Am început cu Cassiopeia (6a) care a ieșit flash. Apoi ne-am mutat mai la dreapta pe Cloud Atlas (6a), pe care l-am „trimis” din a treia încercare. Pasul a fost să asigur topul dintr-o poziție incomodă.

După ce am terminat aici, ne-am mutat mai la stânga pe un 6c+, Ma’ friend. Este un traseu cu o linie atipică, cu o traversare ascendentă spre stânga. Configurația lui îl face imposibil de lucrat în manșă, întrucât orice cădere înseamnă ieșirea de pe linia traseului. Deci l-am parcurs doar odată când m-am tras de bucle la pasul cheie, pentru a-l depăși. Si topul l-am găsit destul de plin de guano inclusiv pe prizele din care ar trebui să-l asiguri.

Ioana a vrut apoi să mai facă și ea un traseu, așa că a intrat pe Guano (6a) care-și trage numele din faptul că în topul traseului ajungi într-o pătură de rahat de liliac. Traseul e ușor pentru gradul lui, dar nu se văd mereu asigurările și nu știi dacă e pe dreapta sau stânga, înainte de top.

Toate aceste trasee pe care ne-am dat au topurile cam dubioase. De ex. la Cassiopeia sunt doar 2 spituri, fără maion sau inel. La Cloud Atlas măcar era un inel într-unul din spituri. La Ma’ Friend câte un inel și un maion, iar la Pisang (6a) traseul la dreapta de Cloud Atlas, unul din spituri nici nu mai avea ureche.

Cheile Pecinișcăi

Aceste chei sunt foarte spectaculoase, deși cam scurte. Merită vizitate chiar dacă nu vii la cățărat aici. Toată zona asta cred că este un loc foarte bun de cățărat inclusiv pe timpul verii, fiind atât umbrit, cât și foarte răcoros.

În chei am venit vreo 3 zile la cățărat, dar mereu am stat destul de puțin, în jur de 2 ore, pentru că ajungeam după programul nostru de lucru.

În prima zi ne-am oprit la sectorul 2.1 (după numele de la HCO) unde ne-am dat pe Smeagol (5c) și My Unprecios (6a). Ambele trasee mi s-au părut, de fapt ni s-au părut, mai grele decât gradul. Smeagol mi-a ieșit flash, însă pasul constă într-o succesiune de 3 pocket-uri cu o ridicare la aderență pe picioare. Aș spune că traseul este minim 6a.

My Unprecios nu mi-a ieșit în prima zi, doar am înțeles mișcările de pe el și mi-am făcut un plan. Traseul are 2 pași: pe la bucla 4, la plecarea de pe prag și ridicarea pe pragul final, înainte de top. În primul pas este o secvență de 4-5 mișcări pe niște pocket-uri tăioase, o rigletă nașpa la dreapta și un pinch foarte scurs, tot pe dreapta. La picioare doar scursuri laterale. Este o mișcare de tensiune și echilibru. Al doilea pas, ieșirea pe pragul final, are o mișcare dinamică în care trebuie să dai cu stânga la o fisură buna, aflată foaaaarte sus față de tine, în timp ce dreapta este pe o laterală destul de scursă.

A doua zi când am venit aici am reușit să leg My Unprecious. După părerea mea aș spune că este un 6b+/6c. Ioana s-a dus și ea cap pe Smeagol.

A treia zi am făcut Gollum (6a) la care am lucrat vreo 3-4 încercări până să înțeleg pasul. Ca și la My Unprecious, pasul începe de pe același prag, traseele fiind unul lângă altul. Pasul începe cu un pocket tăios de stânga, rigletă la dreapta, alt pocket la stânga, ridicat puțin dreapta pe un mic prag scurs, stânga peste mână deasupra capului la o mică aripă de 2-3 degete. Apoi iar o dreaptă într-o aripă mai bună, de unde asiguri. La picioare am stat pe niște riglete fine și incomode. După pas, traseul devine mai ușor puțin și se intersectează oarecum cu My Unprecious.

Surpriza a fost când să ajung la top, aflat mai sus decât celelalte 2 trasee de aici. Pentru a ajunge la top trebuie să urci pe o față căzută, fără nicio priză de mâini. Eu nu am găsit nicio soluție să mă ridic pe prag și nici nu mi-a venit să mă duc așa. Așadar, am descățărat puțin și am asigurat în topul lui My Unprecios, aflat la 1m în stânga. Una peste alta și acest traseu mi se pare mult peste 6a, poate 6c.

Apoi am mai încercat un traseu din sectorul 3, numit Cerebus (7a). În notația HCO este cotat cu verde (<7a), in timp ce toate traseele pe care ne dădusem până atunci erau galben (<6b+). Acest traseu are pasul la început, între buclele 2 și 5, cam așa. Întrucât m-am dat doar odată pe el, nu am reușit să descifrez secvența pasului, însă sunt niște pinch-uri late și aripi care mi s-au părut greu de ținut. Pe la jumătatea traseului am și dislocat o mică pietricică care la rândul ei a dislocat altele și astfel am dat niște mingi de tenis pe jos. Mare noroc ca Ioana era sub surplombă, fiind astfel ferită de pietre.