Multă explorare și puțină cățărare în Arco

În „turneul” nostru de work and climb am stat 4 nopți și în zona Trento – Arco. Era o zonă pe care chiar voiam să o vedem. Ne-am cazat într-un sat aflat deasupra lui Trento, numit Sopramonte, dar am ajuns să ne cățărăm sau să căutam faleze mai degrabă în zona Arco. Distanța între Trento și Arco este de vreo 30 – 35 km și drumul durează vreo 40 de minute, așa că, privind în retrospectivă, nu pot spune că am făcut o alegere prea inspirată.

În prima noastră zi am ajuns mai pe după-amiază în zonă așa că nu aveam prea mult timp la dispoziție. Am reușit însă să ajungem pe via ferrata Rio Secco care s-a dovedit a fi atât interesantă, cât și potrivită ca durată.

A doua zi a plouat ca naiba și n-am făcut nimic, înafară de a merge prin magazine și a mai cumpăra mărunțișuri.

În zilele următoare însă am ajuns să luăm la rând o serie de faleze și pare-se că nu prea am avut noroc să ne cățărăm la fel de mult cum ne-am fi dorit. Unele erau ba închise, la altele nu aveai unde parca sau nu ne-am dat noi seama, altele erau prea în soare și tot așa.

La Vela – Trento

Este un sector care ar fi trebuit să aibă un acces foarte facil, dar când am ajuns pe drumul care ducea către el am dat peste indicatoare cu accesul pietonal interzis, iar niște parapeți de beton blocau complet drumul. Este posibil să fi putut ajunge la sectoare dacă dădeam un mare ocol zonei, dar am renunțat mai ales că totul era foarte ud pe jos.

Terra Promessa – Massone, Arco

Aici se află 9b/9b+ -ul, Wonderland, pe care l-a cățărat Adam Ondra FA în 2022, dar nu de asta am venit. Am venit pentru că are orientare vestică, acces scurt și varietate de trasee.

Faleza am găsit-o destul de repede și, în acul de păr de unde pleacă poteca, se pot parca vreo 3-4 mașini. Accesul de la parcare la faleză este de 10 minute printr-o pădure pitică dar foarte, foarte deasă. Aveam senzația că suntem pe înserat, cu toate că era abia dimineață.

Ne-am oprit la sectorul B, la niște 6a-uri (Rere și Lorenzo), ca să luam pulsul zonei. Ne-au rupt mufa. N-am făcut niciunul. Traseele le-am simțit la fel de grele, de fapt mai grele, ca 6a-urile din Ceuse, sector Demilune. Ambele au mișcări în forță încă de la început, trase pe riglete de 20 mm, mișcări întinse; horror.

Văzând acest lucru am împachetat și am plecat ca să căutam faleza din pasul San Giovanni.

Passo San Giovanni – Nago

Cu toata atenția și bună voința noastre, nu am reușit să descoperim accesul. Am parcat unde era indicat, dar nu m-am prins pe unde să traversez strada, apoi pista de bicicliști și mini-mlaștina ce le urma ca să ajungem la stânci. Pe lângă asta erau și 27 de grade afară, soare arzător pe cer, așa că am plecat și de aici.

Ne-am îndreptat spre Policromurro / Massone pe care o localizasem în accesul nostru către Terra Promessa și știam că intra în umbră după-amiaza.

Policromurro – Massone, Arco

Despre Policromurro, cunoscută și ca Massone, se spune că este o faleză clasică din Arcoc ce adăpostește câteva sute de trasee cu o varietate mare de grade și un acces extrem de scurt, de 2-3 minute. Mașina se poate parca fix în parcare falezei, care se găsește și pe Google Maps, sau în acele de păr ce urmează pe drum, la deal. Sunt cam 5-6 locuri de parcare la bază, alte 3-4 în următorul hairpin și încă 2 în next, next hairpin.

Eu pot spune că este o faleză cu trasee extrem de lustruite, polished, cel puțin în sectoarele B și C pe care le-am atins noi. Nu țin minte să mai fi văzut trasee așa de sticloase până acum. Astfel gradele traseelor se simt mult, mult mai grele, după părerea mea.

La început de august temperatura e cam 25 – 27 de grade la ora 16, când începe umbra să cadă pe sector.

Aici am reușit să fac un 6a on sight (traseul Overbooking) pe care Ioana la flash-uit, altul 2nd go (traseul Prime Impressioni) și un 6b 2nd go (Hurgada). Ioana a mai intrat apoi pe alt 6a, numit Stattento, care ne-a ucis. N-am reușit să înțeleg cum să fac pasul la penultima buclă pe sticla de stâncă, așa încât să fie pe niște mișcări de 6a; dacă te ambiționai și intrai în mindset-ul de 6c/6c+ poate că ieșea, doar că eu n-am avut voință.

Massi delle Traole – Nago

O altă faleză cu approach scurt și umbrită este Massi delle Traole / Nago, dar despre care am aflat când am ajuns la fața locului, că este închisă. În urma unui incendiu din 2022 copacii de deasupra falezei au devenit instabili și autoritățile locale au decis închiderea ei. Asta ar fi o explicație găsita pe 27crags.com. Pe gardul care blochează accesul scrie că sunt „lucrări de dinamitare în progres” :)) . Ce să mai înțelegi de aici ?!

În fine, având in vedere situația, am intrat doar puțin, cât să ne dăm seama cum arată și să facem niște poze. Locul este super frumos și liniștit. Traseele au multe grade și multe unghiuri, inclusiv surplombe de 40 de grade care au și câteva trasee 8c. Mi-ar fi plăcut să mă cațăr aici.

Le Trincee – Nago

Aceasta este o faleză aflată în zona Massi delle Traole, însă și ea suferă de aceeași restricție de acces din aceleași cauze. Deci nu am mai mers să o vedem.

Belvedere – Nago

Ultima faleză la care am fost este vizibilă direct de pe șoseaua ce traversează Nago. Am parcat într-o parcare publică chiar la baza falezei și de acolo am urmat poteca bine marcată spre sector, unde am ajuns în vreo 15 minute. Pentru că are expunere sudică este mereu în soare, iar la temperatura de 25 de grade pe care am prins-o noi nu se punea problema să ne cățărăm. Am mers doar să o vedem și, spre surprinderea noastră, erau mai mulți oameni la cățărat.

Și aici e varietate mare de trasee, iar locul este super amenajat în sensul că la baza stâncii sunt făcute niște mari trepte de lemn ca să poți fila de pe teren plat. Lux !

Marmitte dei Giganti – Lago di Garda

Aflată la doar câteva minute de condus față de Belvedere și satul Nago, Marmitte dei Giganti este pe lângă drumul ce coboară spre Lago di Garda. Ea are chiar și o parcare de unde se putea accesa faleza, doar că acum este transformată într-un șantier și ocupată de utilaje de construcție. Deci nu am avut unde să oprim așa că am nu am găsit-o.

Pe lângă asta, am mai găsit și o notificare pe 8a.nu care spunea că o mare parte din traseele acestei faleze sunt închise pentru a proteja „the natural herritage”.

Păreri de final

Zona Trento – Arco este plină de trasee (peste 5000) de toate gradele, lungimile și unghiurile, asta e clar. Alt lucru clar este că vara e puțin cam cald de venit, fapt ce reduce numărul de opțiuni de cățărat. Cred că este o zonă bună de venit primăvara sau toamna. Pe lângă asta mai apar tot felul de restricții temporare care nu sunt evidente când te uiți pe o carte sau pe un site și poți pierde niște ore doar căutând faleze.

Ca peste tot unde am fost în Italia, falezele sunt foarte bine semnalizate ele având uneori și panouri cu topo la bază. Implicarea autorităților locale și regionale este clară, lucru care se vede la fiecare pas. Este o zonă în care ne gândim să revenim și când este mai răcoare ca să putem merge și în falezele care acum erau prea expuse la soare.