MPC de iarna in regie proprie

Titlul complet ar fi fost: MPC (Maratonul Pietrei Craiului) partial pe zapada pe timp de primavara in regie proprie :).

Ideea

Ideea mi-a incoltit dupa ce am parcurs doar o parte din acest traseu in octombrie, cand se anulase MPC-ul. Atunci am fost un grup de oameni insa ne-am oprit la Plaiul Foii pentru ca ne-am miscat foarte incet pana acolo si nu mai prindeam ziua ca sa terminam. De data asta am plecat cu gandul sa parcurg tot traseul de MPC insa „varianta” 2012, adica fara urcarea spre saua Joaca. De fapt am zis sa ajung pana in saua Funduri si, in functie de cum arata zapada spre valea Urzicii, sa ma duc sa nu. Si m-am dus, ca altfel nu se mai povestea.

Traseul

Pana in saua Funduri am mers in grafic si nici n-am intalnit prea multa zapada. Hai sa zic un 30% din traseu. Zapada incepea din padurea de dinaintea crestei. Pe creasta era destul de uscat, cel putin cat am putut sa vad eu cu ochii. Pe valea Urizcii zapada era cumva la fel ca in octombrie ca strat insa mai tare. In unele locuri nici nu puteai sa faci trepte asa de inghetata era. Noroc de niste urme mai vechi care m-au ajutat la anumite traversari. Dar nu la toate pentru ca am prins si cateva  fara, unde a trebuit sa sap eu. Aici tin sa le multumesc papucilor mei La Sportiva pentru ajutorul acordat. S-au descurcat foarte bine pe zapada tare si la scobit urme.

Pe la Cerdacul Stanciului si Marele Grohotis era mai putina zapada si mai mult bolovanis :D. De aici spre Spirlea zapada a cam disparut asa ca am putut sa mai recuperez niste timp. Pana aici am mers bine si m-am simtit bine. Vremea a fost si ea foarte prietenoasa de altfel.

De la Plaiul Foii insa s-a mai schimbat treaba. Pe de o parte mansarda in care se instalase o sila cumplita de a mai urca spre Diana, pe de alta ma luase si o moleseala generala si parca oboseam foarte repede la deal. Muscular nu aveam nimic. Mai mult respirator era problema. Cred ca m-am oprit de cel putin 10 ori pana la Diana, mai mult ca niciodata. Mi s-a parut cea mai lunga si interminabila urcare din viata mea cu toate ca am luat-o pe varianta directa, fara sa mai ocolesc prin stanga cum era la concurs. Pur si simplu eram dispus sa dau si 5 lei numai sa se termine. Nu aveam cui, dar tot i-as fi dat.

Cu chiu cu vai ajung la Diana si cand sa ma asez pe un bustean, langa refugiu, iese un gagiu brusc dinauntru. Fratilor, unchilor, cred ca am avut 3 secunde in care mi s-a urcat pulsul la 200. Imi venea sa-i dau saracului om cu usa in cap. Nu putea sa tuseasca si el, sa faca un zgomot, sa-si anunte prezenta cumva ? (asa cum am facut eu de pilda) De ce s-a jucat asa cu mine ? 🙂 In fine…am socializat putin cu el si am aflat ca era baiat de treaba de fapt. Am mai stat putin de vorba si apoi am pornit la vale cu tot cu sila cu care am venit dupa mine.

Am ajuns bine la Coltii Chiliilor dar de acolo a inceput un noroi infernal. Cred aveam 1kg in plus pe fiecare papuc. Am si cazut de 2 ori, o splendoare. Cu greu, dar foarte greu, am ajuns pe strada si m-am inscris astfel in linie dreapta spre „finish”. De cand am intrat pe asfalt si pana la final am avut senzatia ca merg impotriva curentului. Abia alergam si timpul trecea foarte, foarte incet. Dar am ajuns pana la urma.

Si cateva cifre

Am alergat cam 36.43km cu 2200m denivelare intr-un timp de 7h:22. Am baut cam 2.5 – 3l de apa si am alimentat din 2 locuri: la izvorul de la Table si de la stiubeiul de dupa Plaiul Foii, cum mergi spre Zarnesti. Ca alimente am consumat 1 gel de 75ml Sponser, un gel de 35ml Isostar, un baton cu carbohidrati de 40mg Isostar si 2 activatoare Sponser a cate 200mg cafeina fiecare. Se pare ca cei 480mg de cafeina (din care 80 dintr-un energizant la doza) adaugati in sistem pe parcursul zilei si-au spus cuvantul si m-au tinut treaz pana la ora 1 noaptea 🙂

Mai jos niste poze capturate cand am avut ocazia 🙂