Maraton Retezat 2013

Accesul

Maratonul Retezat a fost un maraton mult asteptat, cu atat mai mult cu cat aveam sa vizitam pentru prima oara muntii Retezat. Acesti munti sunt de o frumusete impresionanta, cu multe lacuri glaciare, vai abrupte, creste si muchii ascutite. Astfel as putea spune ca i-au „intrecut” pe Piatra Craiului, cel putin in clasamentul meu intern :).

Sa ajungi acolo este o alta poveste insa. Drumul pana in satul Rausor reprezinta o adevarata calatorie, mai ales daca pleci din Bucuresti. La dus am facut cam 7h:15 si am mers pe Rm. Valcea, Horezu, Novaci, Transalpina, Petrosani, Rausor. Drumul este foarte frumos, mai ales soseaua Transalpina care urca pana la 2200m altitudine. La intoarcere am incercat varianta cu Petrosani, Voineasa, Calimanesti, Rm. Valcea care a iesit la 6h, cu toate ca drumul este mult mai prost pe segmentul Petrosani – Voineasa. Varianta aceasta insa nu este la fel de spectaculoasa ca cealalta.

Traseul

Cu toate ca distanta traseului este mai mica decat a unui maraton clasic (34 km dupa ceasul meu sau 37km dupa cum zic organizatorii), traseul se parcurge in timpi mai mari decat restul maratoanelor montane. In primul rand datorita terenului foarte accidentat si in al doilea rand datorita diferentei de nivel acumulate, care ajunge cam la 2900m +/- (sau 3200m dupa cum spun organizatorii). Terenul este in special stancos, cu lespezi mari de pietre si mult bolovanis. In tot cazul, nu prea iti permite sa-ti iei ochii de la sol si asta a fost pacat pentru ca aveai ce vedea imprejur.

Traseul, in mare, a fost: Rausor, Vf. Retezat (2482m), lac Bucura, Vf. Peleaga (2507m), lacul Gales, cabana Gentiana, lacul Stanisoara si iar Rausor. Traseul mai detaliat este pe movescount.

Concursul

Prima parte a traseului, adica cca 13km, pana la Vf. Peleaga i-am parcurs in grafic. De la coborarea de pe varf a inceput distractia. In loc sa fac stanga catre lacul Galesul, am mers in fata spre varful Papusa. Noroc de niste turisti care imi faceau semne disperate cu mainile, ca sa-mi dea de inteles ca nu sunt bine :). Le-am multumit, m-am intors si am dat-o la vale spre adancul lac (lacul Gales, 20m adancime).

De la Gales am urmat un traseu turistic, triunghi rosu, spre Gentiana care parea ca nu se mai termina, desi au fost doar 5km sau ceva de genul. Inaintea intersectiei cu Gentiana si cab. Pietrele, am gresit din nou drumul si, in loc sa merg spre Gentiana, am mers spre cab. Pietrele. Inca 2km si ceva balauriti sau echivalentul a 30 de minute 🙂

Deja incepuse starea de disconfort psihic din cauza ratacirilor, care ma costasera cam 35-40 de minute, dar am incercat sa ma concentrez pe restul traseului. Am ajuns la Gentiana de unde am luat niste apa din cabana (multumesc cabanierului pentru amabilitate!) si am fugit spre lacul Stanisoara. Am urcat la deal cu limba pana la jnepenis si la coborarea ce a urmat, genunchiul drept a inceput sa comenteze. Cu toate ca nu l-am bagat prea mult in seama, el nu ma lasa sa mai alerg. Asa ca mai tipand, mai sarind, mai schiopatand, am ajuns la final intr-un timp de 8h:43 fata de un 7h:30 cat tinteam initial. Cu toate acestea, peisajul a compensat orice durere sau nemultumire competitionala.

Surpriza emisiunii a fost Eliza, care a ajuns la final in 9h:30 si a prins si un loc pe podium (bravo!). A fost cel de-al doilea dinozaur feminin (pentru ca asa s-a numit proba de maraton) ce a terminat cursa de maraton 🙂

Mai jos sunt niste poze, insa niciuna de pe traseu. Nici nu prea au fost fotografi, iar cei care au fost nu prea au publicat pozele inca.