Hercules Maraton 2019

În ultimii doi ani nu am mai participat la niciun concurs de alergare, că nu am mai avut nicio dorință în direcția asta. Între timp am mai alergat, dar fără vreun plan. În 2019 am alergat cei mai puțini km de când îmi țin evidența lor, din 2013, și nicio distanță mai mare de 30km. Tocmai pentru că mă simțeam bine din punct de vedere fizic și nici nu făcusem anul asta vreo tură de alergare mai lungă, mi-am propus să alerg și la un maraton montan ca să văd cum mă simt în acest context de antrenament scăzut. Mă rodeau curiozitatea și dorința în egală măsură.

Întrucât abia după jumătatea lui septembrie m-am hotărât că vreau la un maraton, aveam destul de puține opțiuni pe masă. Astfel am ajuns la Hercules Maraton, cam ultimul concurs de alergare montană din calendar, care are o organizare bună și un traseu ușurel din punct de vedere tehnic.

Am avut două obiective pentru acest concurs: (1) să-l termin și (2) să mă bucur de alergare. Strategia pentru atingerea obiectivelor a fost să plec ușor în prima parte și să cresc ritmul în a doua, iar pe partea de alimentație să mănânc preponderent mâncare solidă la maxim 30 de minute. Mi-am propus să fiu atent și la hidratare pentru că se anunța cald, cam 24 de grade.

Până la primul post de alimentare, la km 8, băusem deja 1L de apă, chiar dacă nu simțeam că îmi trebuie. Eram pe urcare și, deși aveam un ritm moderat, transpirasem putin. De la km 8 la 18, urma să nu mai fie apă așa că voiam să am și niște „rezerve” în organism. M-am și rătăcit puțin până în km 8. Măcar nu am fost singur în acest demers, ci vreo 10, și nici pe o distanță mare (vreo 400-600m). Fiind în pluton, am urmărit picioarele celui din față în loc de marcaje, cel din fața mea a făcut probabil același lucru și uite așa ne-am trezit cu toții că balaurim pe lângă traseu.

Spre Șaua Ciumerna (1480m), cel mai înalt punct al traseului, am continuat să mențin un ritm ușor de alergare, fără să-mi ridic pulsul prea tare. Când simțeam că trag prea tare, o lăsăm mai ușurel. Picioarele mergeau și ele bine și nu aveam dureri raportate prin corp. Am tot depășit oameni. Din Șaua Ciumerna urmează o coborâre foarte frumoasă pe poteci de iarbă, de ți-e mai mare dragul să alergi. M-am bucurat de alergarea fără efort. Așa că am dat drumul la picioare și am ajuns destul de repede la Fântâna Babii, km 18, unde se afla un alt punct de alimentare. Am umplut doar un flask pentru că urma o nouă alimentare în doar 3km, în satul Bogâltin.

Coborârea până în Bogâltin e cam nasoală, pe un drum forestier destul de bolovănos. Aici am umplut iar flask-urile știind că urmează 6km prin soare, poate cea mai călduroasă parte a concursului. Cu toate că nu a urmat cine știe ce urcare, nici plat nu a fost. Mai degrabă plat fals. Cu toate astea am continuat să alerg ușor și să mă simt bine. La 3h:45 de la start, am luat o fiolă de magneziu. Am observat că mai degrabă mă ajută la claritate în cap, decât la durerea musculară. La scurt timp după magneziu am mai luat și un activator de 200mg cafeină, ca să am reacții mai rapide pe zona de coborâre ce avea să urmeze în scurt timp. Eram iar ca nou, chiar dacă simțeam puțini încărcați cvadricepșii.

La alimentarea de la km 28 am completat un flask cu apă, am dat un pahar de isotonic pe gât și am plecat. Fără să simt că a trecut prea mult timp, am ajuns și la ultima alimentare din traseu, la km 34. Aici doar am băut un pahar de apă din mers și am luat-o repede la vale. Tot am continuat să ajung oameni care mergeau foarte încet, atinși de diverse dureri.

Pe ultimul km am simțit cum începe să se instaleze acea rigidizare a mușchilor dată de deshidratare, însă era prea târziu pentru ea ca să mă mai faulteze ! 🙂 . Am continuat să alerg ignorând durerea și am ajuns destul de în forță la finish, în 5h:21, pe poziția 24 la open. Un timp excelent pentru mine și cu totul neașteptat. Strategia mea pare că a funcționat și am reușit să mă bucur de întreagă cursă. A fost o alergare frumoasă de la început la sfârșit care a venit la fix în acest moment al vieții.

Copyright poze: pozele au fost luate de pe pagina de Facebook Hercules Maraton și sunt făcute de Eugen Andrei și Marius Smith.