Hercules Maraton 2014

Maratonul de la Herculane a inchis o salba de 3 concursuri de alegare in decurs de o luna. Pe langa acestea se mai adauga o distanta de maraton alergata inainte de concursuri cu o saptamana. Deci 4 ture de peste 40km care da, se cam resimt intr-un final. Dupa Maratonul Apuseni mi-am reconsiderat dorintele asa incat obiectivul principal pentru Hercules era sa nu mai am nicio durere care sa ma opreasca din alergare. Asa a si fost pana la urma si am reusit sa fac o cursa fara dureri, alergata in mare parte la limita de confort. Adica sub limita, nu peste . Timpul final a fost de 6h:14 cu un castig fabulos de 8 minute fata de anul trecut 🙂 .

Dar si cateva cuvinte despre cursa

Anul acesta a fost soare si foarte cald, adica undeva la 25-30 de grade temperatura si, cu toate ca nu prea se asteptau ploi, a curs o rafala pe la ora 13, asa, care ne-a cam udat. Dar a fost bine venita. De frica sa nu ma deshidratez, am carat la mine niste pastile Isostar cu minerale ca sa le pun in apa la fiecare alimentare. Pe langa asta am si baut apa cam la maxim 10 minute chiar daca uneori nu simteam senzatia de sete. Strategia a dat roade pana la urma ca n-am mai avut nicio duere la muschii secundari. Ura! Efortul a fost rasplatit. Am constatat ca daca te hidratezi bine si faci si ceva carbo loading inainte de concurs poti alerga si 3 ore fara sa simiti epuizare sau lipsa de energie.

Pe langa echipa cu care am stat cazati (Andrei, Andra, Dani, Florin si alti prieteni de ai lor) si la acest concurs m-am intalnit cu cunoscuti la zona de start si finish: cu Catalin Popega, cu Mardare si Maria (care erau la catarat), Alin Tanase si la fel altii pe care-i stiu dupa figura dar mai putin dupa nume.

Concursul la fel de bine organizat, pastele din seara de dinaintea concursului la fel de bine venite iar peisajele la fel de frumoase. In ceea ce priveste traseul l-am recunoscut in mare parte, mai putin urcarile de pe la km 35 care parca mi s-au sters total din memorie de anul trecut. Am neglijat si uitat acest lucru, fapt ce mi-a cam dat o lovitura la moral, mai ales ca au fost de urcat cam 250 – 270m diferenta de nivel in 4-5 km. Nu pare mult ca valoare absoluta dar inseamna ceva la kilometrul 35 🙂 .

Cazanele Dunarii

Cam asta a fost si cu concursul. A doua zi, adica luni, am fost in vizita spre Cazanale Dunarii daca tot eram prin zona. La ele se poate ajunge fie cu barca, adica pe Dunare, fie cu masina pe strada. Noi am ales varianta de masina. Pentru a ajunge la ele trebuie sa intri in Orsova si apoi se urmeaza spre dreapta un indicator catre Moldova Noua, pe drumul national 57. Dupa inca vreo 15km se ajunge la Cazanale Mici, apoi pe la sculptura lui Decebal si dupa inca vreo 5-6km la Cazanele Mari care sunt in dreptul satului Dubova.

Cum Cazanele reprezinta niste stanci verticale printre care trece apa si cum satul nu e pe ele, ai de mers pe un traseu turistic (triunghi galben) ce pleca de la carciuma satului spre varful Ciucara. In drum spre acest varf se ajunge la partea de sus a falezei Cazanelor Mari de unde ai o priveliste foarte frumoasa si aeriana asupra Dunarii. Acest punct este cam pe la 200m altitudine iar Dunarea undeva pe la 70-80m parca. Deci este ceva inaltime de acolo, de sus.

Cazanele dar si drumul pana la ele sunt foarte frumoase. Poti confunda usor tara zicand ca esti in Grecia datorita reliefului cu dealuri si stanci ce ajung direct in apa. Multe casute dragute, golfuri retrase si linisite si multa verdeata. Chiar merita vazut.

Poze de la maraton: