Escaladă în sectorul La Povești, Baia de Fier

Pentru weekendul trecut, vremea se arăta în general bună prin toate părțile țării, însă la Baia de Fier părea cea mai stabilă dintre toate zonele vizate de noi. Pentru că puteam pleca 2 zile din București, ne-am hotărât să venim aici și să mergem în sectorul La Povești, unde nu mai fusesem niciodată. Este un sector care are trasee de la 4c la 7a, aflat pe partea estică a cheilor, printre copaci.

Faleza are o înălțime de 12m, cu stâncă compactă. Cam alunecoasă la picioare, pentru că atât mie cât și Ioanei ne-au „fugit” picioarele pe fiecare traseu, aproape la fiecare parcurgere. Stânca pare aderentă, dar nu prea e și prizele de picior trebuie încărcate foarte bine.

Nu ne-am grăbit să plecăm din București și pe la ora 8:30 abia ieșeam din casă. Surpriza a fost că am avut un trafic super lejer și am făcut vreo 3:15 până în Baia de Fier, un timp pe care-l faci de obicei când pleci până în 6:30 din București. Se mai întâmplă și miracole !

Sâmbătă

Pe la 12:30 eram deja la faleză. Era cald (20 de grade) și o lumină foarte frumoasă în acel moment al zilei. Am început să ne cățărăm de la stânga spre dreapta. Toate traseele de aici erau acoperite de pânze de păianjen, pământ și iarbă/flori. Cele din dreapta mai mult, restul, mai puțin.

Traseul Păcală, 5c+

Am început eu cu traseul Păcală 5c+. Prima parcurgere a fost de curățare a pânzelor dese de păianjen, deci nu l-am legat. Apoi s-a dus Ioana și l-a făcut flash! Am urmat eu și l-am și dezechipat. Este un traseu ușor, cu mișcări interesante în prima parte. Bun de încălzire.

Traseul Tândală, 6a

Ne-am mutat mai la dreapta pe traseul Tândală pe care s-a dat Ioana prima oară. A avut niște probleme în zona pasului, la final. Aici, dacă ești înalt, ajungi la rigleta salvatoare. Dacă nu ești înalt trebuie să ridici stângul la priza de mâna stângă, într-o gaură și de acolo să te ridici în continuare pe picior spre rigleta salvatoare. E o mișcare de tensiune, foarte interesantă. Eu am făcut traseul flash, văzând la Ioana mișcările.

Traseul Harap Alb, 6b+

Aici am rămas să mă muncesc pentru aproape tot restul zilei. Deși un traseu ușor după grad, are 4-5 mișcări foarte în forță, de body tension, unde trebuie să te ridici pe inverse și riglete cam tăioase. Pasul este între buclele 2 și 4.

Inițial voiam să urc de la bucla 2 spre 3, direct însă ar fi fost niște mișcări mult peste 6b+. După câteva încercări am intrat mai pe stânga, puțin în linia lui Tândală, și apoi am traversat spre bucla 3. Liniile acestor 2 trasee sunt la cca 1m distanță în acest punct. Așa a mers, dar secvența este intensă pentru grad. Problema a fost apoi poziția din care să asigur bucla 3. Și uite așa, cred că i-am dat 7-8 încercări până am reușit „să-l trimit” 🙂 .

Ioana a legat mișcările în manșă, dar nu își găsea secvența pentru a asigura bucla 3 în „modul” cap de coardă. Ca să o citez, „îmi mai trebuia o mână în plus” :)) .

Traseul Greuceanu, 7a (cleanup)

În timpul rămas am intrat și pe Greuceanu ca să-l curăț de păianjeni, iarbă și să-i înțeleg puțin mișcările. Dintr-o rigletă esențială, din care asiguri bucla 3, am scos un mic buchet de flori. În zona de top nu am reușit să curăț. Era așa de mult pământ, că mi-ar fi trebuit o lopățică și nu o aveam la mine. De aceea m-am hotărât să asigur în topul din dreapta, traseul Zmeu (7a). Oricum ieșirea spre top era ușoară, dar în condițiile date, imposibilă (pentru mine).

Am făcut doar o urcare și mi-am dat seama că zona grea este chiar de la început și până în bucla 3. Mișcări de forță pe pinch-uri și riglete semi-deschise. Nu aveam încă idee de o secvență și nici măcar nu îmi era clară plecarea. L-am lasat pentru a doua zi, că deja se înserase.

Duminică

Duminică îmi propusesem să fac traseul Greuceanu, iar Ioana voia să mai lucreze la Harap Alb. Pentru încălzire am început din nou cu Păcală, apoi m-am dus pe Greuceanu.

Traseul Greuceanu, 7a

Pe traseu m-am mai dus de 2-3 ori manșă ca să-mi fac un plan de mișcări și asigurat. În proces, am mai curățat ce nu apucasem sâmbătă. Cel mai mult mi-a luat să-mi găsesc o secvență ca să plec în traseu și să asigur bucla 2.

Se pare că mi-am făcut un plan bun până la urmă, că mi-a ieșit din prima încercare.

Traseul Zmeul, 6c+/7a

Mai aveam puțin timp până când ne propusesem să plecăm, așa că m-am mutat pe Zmeu. Am început tot cu curățarea prizelor, însă a fost nevoie de mai puțin efort ca pe Greuceanu. Deși foarte apropiat ca linie de Greuceanu, are cu totul alt stil de mișcări. Este în general pe praguri scurse care par greu de ținut, însă, fiecare din ele are câte o mică proeminență ce poate fi „exploatată” cu degetul mare, ca să faci un fel de full crimp.

Și aici am reușit destul de repede să-mi fac un plan, însă tot aveam probleme să asigur buclele 3 și 4. Se pare că nu aveam un plan tocmai complet, totuși. Astfel mi-am consumat primele 2 încercări de a-l parcurge cap.

A treia încercare m-a găsit cu planul făcut, însă, când să asigur bucla 4, mi s-au blocat mușchii ce acționează degetul mare de la mâna dreaptă. Astfel nu am mai reușit să fac acel full crimp pe scursă, drept urmare, nu am putut să asigur și uite așa mi s-a consumat și încercarea 3.

Pe traseul ăsta, buclele 2, 3 și 4 se asigură doar din mâna dreaptă (pe planul meu) și am cam solicitat-o. Cum mă ustura pielea încă de la parcurgerile anterioare, am zis pas. L-am lăsat pe altă dată, măcar așa o să fiu tentat să revin în acest sector 🙂 .

Later edit

Am revenit în weekend-ul cu 14 octombrie în zonă și am reușit să fac traseul Zmeul din first go. Este mai ușor ca vecinul lui din stânga, Greuceanu.