Escaladă în sectorul Eldorado, Gura Dobrogei

Duminica aceasta am fost in Gura Dobrogei la un sector nou amenajat, numit Eldorado. De amenajarea lui s-au ocupat Ioni și Mardare (?). În tot cazul, nu pot decât să apreciez acest efort și, evident, rezultatul muncii lor 🙂 . Sectorul are 2 zone ca să zic așa: o surplombă unde se află majoritatea traseelor și, în dreapta ei, un perete mic de față. Toate traseele din acest sector sunt scurte, până în 10m, dar asta nu le face lipsite de interes. Ba din contră !

Faleza este orientată spre N ceea ce o ferește de soare și face posibilă cățărarea chiar dacă afară sunt 25+ grade.

Eldorado se află lângă mănăstirea Sf. Dionisie. Faleza este vizibilă chiar din parcarea mănăstirii, fiind și singura stâncă din jur. Cum stai cu fața la poarta de intrare în mănăstire, se continuă în stânga pe drumul neasfaltat. După cca 50 – 100 m, se urcă în stânga sus, destul de abrupt, spre sector.

Pentru început am pornit pe cel mai ușor traseu, Dirty Shirt (5b), ca să ne încălzim și să ne acomodăm cu zona. Traseul este scurt, de 7-8m, și are top comun cu Rasputin (6b). M-am dus eu primul, apoi Ioana și apoi Alex. Nu pot zice ceva special despre traseu, doar că e ok ca încălzire.

Apoi m-am mutat la stânga pe Rasputin (6b) unde m-am dus prima oară manșă pe el, ca să înțeleg mișcările. Prima încercare cap nu a reușit, însă a doua a fost cu succes.

Plecarea în traseu este pe o surplombă cu răngi la mâini, de fapt un mic prag. Șmecheria este să te ridici apoi cu picioarele pe acest prag de plecare așa încât să poți asigura buclele 2 și 3. Ca să faci asta, trebuie să iei la mâini niște pocket-uri de 2 degete de care să faci apoi o tracțiune, ca să te ridici pe prag. Sau cel puțin așa am făcut eu. Poate o fi și o variantă mai soft, dar nu am găsit-o. Odată ce se asigură bucla 3, traseul este rezolvat.

Ne-am mutat apoi pe traseul Que Pasa (6a) unde a încercat Ioana să se ducă prima. Nu a găsit secvența, așa că am ne-am mutat apoi pe traseul Que Pasa (6a) unde a încercat Ioana să se ducă prima. Nu a găsit secvența, așa că am încercat eu. Am reușit să plec și m-am oprit înainte de bucla a treia ca să înțeleg mișcarea. Finalul traseului nu mi-a plăcut însă pentru că, deși este pe teren ușor, pare friabil și l-am prins cam noroios. Nu am găsit nimic mișcător, doar că nu mi-a inspirat stabilitate ca să zic așa. 

La final am intrat puțin și pe Stil Mafiot (7b) ca să încerc pasul de pornire, însă nu pot spune că am găsit secvența de mișcări. Rămâne ca temă pentru un viitor îndepărtat.

Cam asta a fost și cu ziua de escaladă de duminică.