Eco Marathon 2014

Un concurs parca nu are niciun farmec daca totul merge bine. Adica sa nu ai tu parte de o ploaie, de un noroi, de o durere sau, de ce nu, de o ratacire. Fara toate acestea n-ai avea ce povesti la nepotei, vorba aia. Cu toate ca nu mi-am propus sa bifez cat mai multe astfel de puncte, cateva s-au nimerit. In primul rand noroiul de pe traseu si apoi ploaia ocazionala, uneori chiar torentiala, care ne-a spalat de noroiul de care ziceam. Dar degeaba ca, dupa ce s-a oprit ploaia, tot ne-am murdarit.

Despre concurs

Eco Marathon cred ca este cel mai popular concurs de alergare montana de la noi din tara. Cred ca ar fi 2 motive pentru asta: este foarte bine organziat (marcaje, puncte de alimentare si atmosfera) si traseul este aproape in totalitate alergabil. La aceasta editie se zvonea ca au fost la start vreo 1300 de oameni cu toate ca la finish au ajuns cam 1000 – 1100 daca e sa adun oamenii de la ambele probe: maraton si cross.

Cu toate ca am mai facut acest traseu si anul trecut, aproape ca nu am recunoscut jumatate din a doua bucla, dupa partiile de ski de la complexul Cheile Gradistei. Ori anul trecut eram prea concentrat la alergare si n-am vazut zona, ori mi s-a sters din memorie. Sper ca e prima varianta ca a doua ar fi mai grava. In tot cazul acei cativa km de care zic au fost ca o noutate pentru mine.

Pe traseu

De la start s-a plecat din nou tare, nimic nou. Cu toate ca am incercat sa merg usurel, m-am lasat dus de val si tot am mers cu pace 6:00 sau sub 6:00. La prima urcare buluc din nou dar apoi, incet, incet s-a mai rarefiat gasca si mai avea loc sa faci tumbe. Am mers moderat spre repede (pentru mine) si am dovedit prima bucla in 1h:33. Adica undeva la 14km. Pe a doua bucla era noroi din plin pentru toate gusturile: si mai moale, foarte moale sau exagerat de moale. Aceasta a fost bucla care mi s-a parut cea mai lunga si bucla in care m-am ratacit vreo 5-7 minute pentru ca am gresit traseul. Macar n-am fost singurul, ci alaturi de inca vreo 7-9 oameni sa zic. In bucla 3 totul a decurs normal pana la urcarea spre Gutanu (ultima din concurs) cand am inceput sa pierd teren mergand din ce in ce mai incet. Aveam o durere sacaitoare la nivelul toracelui care se activa cand respiram profund, careia inca nu i-am identificat cauza ca sa stiu cum s-o previn. Am fost nevoit sa scad ritmul si chiar sa ma opresc de cateva ori.

Una peste alta am ajuns la final in 5h:29 avand o imbunatatire de 43 de minute fata de anul trecut. Asta fara blestematia aia de ratacire. Traseul mi-a iesit la 40.2km cu 2300m +/- diferenta de nivel. Mai jos sunt niste poze cu titlu de prezentare imprumutate de la oamenii binevoitori ce ne-au facut poze pe traseu. Le multumesc pe aceasta cale.

[divider scroll_text=”SCROLL_TEXT”]

Credit imagini: Dragos Florescu (EcoFotografie.ro) si Alexandru Stratulat