Creasta nordica a Pietrei Craiului

Toate planurile de weekend pornesc de la o prognoza meteo. Cand prognoza arata bine parca esti tentat sa incerci un traseu mai lung sau mai dificil. Planul pentru acest weekeend era parcurgerea crestei Pietrei Crailui de la N la S, adica de la Vf. Turnu la saua Funduri. In schema am intrat 2 domni si 2 domnisoare: eu, Eliza, Croco si Doina.

Vineri

Pentru ca stiam ca in conditii de vara doar creasta ia cam 8-9 ore, am plecat de vineri seara din Bucuresti ca sa intram cat mai devreme pe traseu. Cum am facut cum n-am facut tot la 12:30 noaptea am ajuns la Curmatura. Adica foarte tarziu. Acolo am salutat cateii, ei pe noi, am mai bagat un lemn pe foc si ne-am culcat pe la un 1. La 5 dimineta ne-am trezit si fiecare din noi a avut senzatia ca n-a dormit deloc.

Pe creasta

Am plecat spre Vf. Turnu la frontale si cumva, pana sa ajungem pe el, am prins rasaritul care a fost cu atat mai frumos cu cat sub noi se afla si plafonul de nori. Un peisaj de vis, un tablou natural, o splendoare :). Pe varf am ajuns mai tarziu fata de plan pentru ca Eliza a avut niste „pasaje” care i-au dat de furca (tot aveau sa mai fie astfel de pasaje de altfel 🙂 ).

Sus, pe creasta, era mai cald decat la cabana doar ca batea vantul destul de tare: cu 40-50km/h si uneori si in rafale de 70-80km/h. Cel putin asa am apreciat eu. Bine ca era senin macar. Zapada era destul de putina (intre 20 si 40cm) si destul de afanata pe alocuri. Am mers in mare parte la bete si nu am folosit coltarii deloc.

Pana la vf. Ascutit am inaintat destul de constant fara prea mari probleme tehnice aceasta fiind si partea usoara din creasta nordica. De la Ascutit insa s-a mai schimbat situatia si am avut cateva pasaje unde fie am asigurat-o pe Eliza cu coarda, fie i-am „intins” niste anouri pentru ajutor si confortul psihic. Pentru ca noi pierdeam destul de mult timp cu manevrele, Croco si Doina s-au dus in fata si ne mai asteptau cand si cand. Ne-am mai intalnit cu ei abia la Piscul Baciului (vf. La om).

Asa pe traseu ne-am mai intalnit cu 2 baieti la refugiul Ascutit care urcasera pe noapte pana acolo inaintea noastra. Din urma ne-a mai ajuns tot la Ascutit un alt baiat, Alex. In rest am mai intalnit capre negre de 4-5 ori odata chiar la 10m de noi, adica foarte aproape pentru acest animal care este destul de sperios.

La vale

Pe coborarea de la Piscul Baciului spre refugiul Grind am prins zapada tarisoara, chiar inghetata bine pe alocuri, asa ca am putut sa mergem destul de repede la vale. Chiar prea repede pentru Eliza care a si alunecat putin la vale dar a fost prinsa la timp de picior de un alt baiat care era cu noi 🙂 (multumim Alex!). Pe aceasta coborare ne-a prins si noaptea. Am scos iar frontalele si am avut senzatia ca abia o stinsesem cu putin timp in urma, cu toate ca trecusera mai bine de 10 ore.

Asadar nu am reusit sa urmam planul complet, adica sa mergem pana la saua Funduri dar a fost o tura frumoasa in care am facut poze si anduranta. 🙂 De la cabana Curmatura si pana la vf. La Om am facut cam 11 ore iar tura per total a durat 15 ore si a avut cam 24km. Noi ne-am oprit sa dormim in satul Magura deci cei 24km nu sunt calculati pana la Botorog sau Zarnesti.