Creasta Costila-Galbinele

Traseul, cotat la 3A, 6LC si cu pas de 6+, este situat in muntii Bucegi iar creasta in sine separa valea Costila de valea Galbinele. De aici si numele lui. Este un traseu pe care tot voiam sa ajung de ceva timp sa vad cum arata in speranta unei parcurgeri pe timp de iarna. Cu toate ca inainte de weekend nu planuiam sa ajung aici, niste schimbari si discutii de ultim moment cu Croco m-au/ne-au facut sa mergem pe traseu.

Accesul

Am plecat din Busteni pe la ora 9:40 si in jur de 11 am ajuns al ref. Costila. De acolo am urcat pe valea Costilei pana in dreptul crucii metalice, apoi am facut dreapta spre coama tancului Ascutit. Initial am incercat sa urcam direct pe linia de creasta insa ne-am dat seama dupa vreo 10 minute ca nu e calea cea buna. Am mai coborat putin si am intrat pe poteca ce merge pe partea stanga a crestei (deci pe partea cu valea Costilei) si care intr-un final ajunge in valea Galbinele.

Pana sa ajungi insa in Galbinele treci pe langa o fata de piatra cu ceva jnepeni pe care se poate urca spre traseul de creasta. Noi pe aici am luat-o. Aceasta portiune am facut-o la adidasi si am mai asigurat ocazional la braduti mici. Am mers concomitent pana la ceea ce se numeste, din ce tin minte, pintenul Costilei. Inainte de acesta am regrupat si l-am ocolit prin stanga, pe o traversare destul de expusa si cam friabila. Apoi ne-am distrat prin jnepenis dupa care am dat peste fata cazuta si foarte friabila ce urca din Galbinele. Mergand pe aceasta la deal, am ajuns in intrarea propriu-zisa in traseu marcata si de intrarea in traseul Domn Profesor. Pe aici sunt niste ancore chimice noi.

Traseul in sine

Aceasta prima lungime, care incepe cu o traversare in stanga de la Domn Profesor, am facut-o mergand tot concomitent si am regrupat la baza peretelui vertical ce marcheaza inceputul cataraturii pe creasta. De fapt noi am mers concomitent pe primele 2 lungimi conform descrierilor clasice (Cristea si Kargel). Pe aceasta prima lungime de catarat s-a dus Croco in fata si bine a facut pentru ca mi s-a parut destul de dubioasa chiar si ca secund. Lungimea incepe cu un diedru vertical, apoi urmeaza o traversare la echilibru in drepta, apoi iar o fisura putin lasata pe spate unde prizele de picior nu erau asa de evidente. Ca asigurari pe aici sunt pitoane cu si fara inel.

Urmatoarea lungime, deci a 4-a conform „clasicilor”,  are o traversare cam spalata si ingusta spre stanga unde clar iti trebuie incredere in incaltaminte, picioare si in mansarda. Prize la maini nu prea ai, de fapt nu ai, si se merge la echilibru. Din ce tin minte, dupa aceasta traversare, am inceput sa mergem iar concomitent pana dupa hornul din lungimea a 5-a. La traversarea de sub tavan, ce urmeaza hornului amintit mai devreme, am asteptat sa regrupeze Croco. Si aceasta traversare, desi scurta (poate 3-5m), este cu ceva emotii pentru ca nu prea incapi sub tavan, prize de picioare lipsesc (evident) iar la maini nu ai din nou ce apuca. Cand am trecut noi erau si cateva fire discrete de apa pe acolo care m-au mai incurcat putin.

Dupa aceasta lungime am mers iar concomitent si la scurt timp am si strans coarda. Teoretic, urmand creasta, se mai intalneste un perete de vreo 10-12m inaltime insa noi l-am ocolit prin stanga.

Retragerea

Cu toate ca am discutat mai multe scenarii de retragere (intai pe valea Costilei, apoi pe Alba, apoi pe brana Aeriana) am mers spre valea Scorusilor si Galbinele. Coborarile pe aceste 2 vai sunt foarte friabile si necesita atentie la fiecare pas. Cand nu esti atent, ai si cazut in poponet :D. Am patit-o fiecare de vreo 2-3 ori. Pe Galbinele am facut si 3 rapeluri din care ultimele 2 peste niste bolovani/surplomba unde nu atingeai cu picioarele. Interesant 🙂 .

Date tehnice

Ca echipament am folosit 2 semicorzi de 60m, 9 bucle (era bine daca aveam vreo 11-12) si 2-3 anouri. Pe Galbinele, la un rapel, am mai plantat si niste cordelina intr-un piton. Ambii am mers cu espadrile pe traseu.

Ca timpi am facut ceva de genul: 1h:20 din Busteni la ref. Costila, 2h:30 de la refugiu la intrarea in Domn Profesor, 3h:20 pana in Brana Mare a Costilei si inca 2h:20 pana inapoi la ref. Costila. De aici in jos inca 55 de minute. Deci cam 10h:30 toata distractia, aproximativ 13km si 1500m diferenta de nivel +/-.

Tin sa recunosc ca am subestimat acest traseu din toate punctele de vedere: lungime, durata si complexitate, ceea ce m-a facut sa nu-l percep foarte usor si totodata sa ma mai gandesc daca vreau sa-l incerc la iarna. Pana acum as tinde spre a nu-l incerca. Cel putin nu inca 🙂 .

Tocmai acum, la final, mi-am dat seama ca nu prea am facut poze pe orizontala. Cel putin niciuna reprezentativa pentru creasta. Asa ca poza de cover este facuta de pe partea finala de creasta care arata Brana Mare a Costilei (la baza stancii) si ultimul perete care duce spre platou.