Câteva impresii despre Frankenjura

Frankenjura este o zonă foarte vastă de cățărat din Germania, locul unde s-a scris istorie atunci când Wolfgang Güllich a cățărat în 1991, Action Directe, primul 9a din lume ! Tot aici se află un număr impresionant de trasee, cu mult peste 12000 ! Despre Frankenjura mai știam că este foarte lăudată de mulți, ca să nu spun de toți, cățărătorii pe care-i cunoaștem și că traseele se află în general prin păduri, la umbră. Deci destinația perfectă pentru lunile călduroase de vară.

Noi am ajuns aici la început de august după câteva săptămâni de ploaie, după cum am aflat ulterior. Cam toate falezele pe unde am fost aveau trasee sau parți din ele ce erau încă umede. Cum falezele sunt în general pe la umbră, ele se usucă mai greu.

Am vizitat și ne-am cățărat în 4 faleze: Hexenküche, Dornröschenwand, Obere Schlossbergwand și Richard Wagner Fels. Cu toate că am reușit să ajungem în puține locuri, a fost suficient cât să ne dăm seama că nu ne place, atât aspectul traseelor (cu mușchi, pământ, rădăcini la bază etc), stilul de amenajare și zona de pădure în sine. Pe mine unul, nu m-a fascinat niciodată să mă cațăr într-o pădure. Prefer oricând un peisaj montan sau, de ce nu, cel de podiș si câmpie al Dobrogei.

Legat de stilul de amenajare, e clar că nu rezonez cu el: asigurări rare sau foarte rare, (very, very) high first bolt (uneori și la 6 m), topuri într-un singur punct și linii neclare; uneori sunt 2-3 topuri cu 4-5 linii care se întretaie și întrepătrund de tre’ să faci analiza schiței cu foarte mare atenție ca să știi pe ce traseu intri. Identificarea traseelor este îngreunată și de faptul că numele traseelor nu sunt scrise la bază, cu foarte puține excepții când mai vezi, la un întreg sector, 1-2 nume scrise.

Asigurări rare înseamnă că pe o lungime de traseu de 15-17 m se poate întâmpla să ai doar 2 asigurări și top, cum am găsit 2 trasee în faleza Richard Wegner Fels. Dacă ai căzut înainte de a doua asigurare ai lovit garantat podeaua, la fel și înainte de a treia și tot așa. Mi se pare absurd să vrei să faci asta. Și în Ceuse erau rare asigurările, dar nu la începutul rutei, iar stilul de amenajare per total iți impunea commitment pe anumite mișcări, dar nu risc de rănire.

Față de italieni și francezi, nemții dau impresia că nu-si doresc foarte mult ca oamenii sa ajungă ușor în zonele de cățărat. Chiar dacă pe alocuri sunt panouri care-ți arată sectoarele de cățărat din zona respectivă, nu sunt indicatoare către sectoare, potecile nu sunt marcare, iar în intersecțiile de poteci nu ai, de asemenea, indicatoare. Explicațiile din carte nu sunt mereu foarte clare și ajungi să cam bâjbâii până dai de ce trebuie.

Un lucru care mi s-a părut interesant este că au clasificat cu niște indicative de la 1 la 3 zonele de cățărat. Zonele de tip 1 au accesul restricționat, deci nu te poți cățăra acolo. Accesul poate fi interzis din diverse motive: protejarea mediului, proprietate privată sau alte motive. Zonele de tip 2 permit cățăratul, însă nu este permisă setarea unor rute noi și nici modificarea celor existente. Zonele de tip 3 permit atât cățăratul, cât și amenajarea de linii noi atâta timp cât nu afectează flora (de ex. să nu tai copaci).

Cred că aș fi fost mult mai dornic să explorez zona în detaliu, dacă gradul meu de cățărare era de 8a on sight, pentru că ai zeci, poate sute de opțiuni de la acest nivel in sus, lucru ce e mai greu de găsit într-o alta zona. Să zicem.

Momentan, cred că nu mai sunt curios sa mă întorc în Frankenjura. Sunt atâtea locuri care îmi plac, cu atâtea opțiuni de cățărat, încât ar trebui sa le epuizez întâi pe astea și apoi să merg în locuri mai puțin atrăgătoare.