Alergări de pregătire prin Bucegi, partea 3

Vineri am reușit să ajung din nou în Bucegi ca să fac alergarea de 50km pe care mi-o planificasem. Până la urmă n-au ieșit 50km, ci 45. Mi-am modificat puțin traseul la fața locului și de aici diferența.

M-a și bătut soarele-n cap ca naiba și m-am bucurat că aveam de alergat doar 45km. Eu m-am dus pregătit pentru temperaturi de maxim 9 grade, cu cer înorat și risc de ploaie și fulgere de la ora 15:00 și la față locului am avut exact opusul: mult soare, fără vânt și temperaturi de peste 15-17 de grade. Asta înseamnă că am avut la mine mai multe haine și mai puțînă sare.

Acest lucru a dus la inevitabilul sfârșit pentru mine: cam după 5h:30 de la plecare, deshidratarea a început să-și facă simțite efectele. Mușchii nu mă mai ascultau și încheieturile erau rigide. Ce dor îmi era de senzația asta ! Acum îmi este clar că pe temperaturi ridicate eu nu știu să-mi gestionez hidratarea și ajung aproape sigur în blocaj. Ciudat este că pe toată durata alergării nu am ajuns să am senzația de sete, adică să zic că nu am băut apă suficient. Deci, la mine, ajung să mă deshidratez chiar dacă nu ajung să am senzația de sete care este un bun predictor al deshidratarii (când vorbim de sport).

Am băut cam 3.5L de apă cu săruri, pe lângă care am mai luat și 6 pastile de sare (cam 1.5 grame de sare) și niște pastile de magneziu. Acum că mă uit la cifrele astea mi se pare că am băut puțină apă și că am luat puțină sare. Eu, cam la 1 oră de efort la 20 grade, pierd cam 1.2kg ceea ce înseamnă între 800 – 1000mg sare.

În fine, o să văd aceste cifre și cu un medic dedicat pe nutriție sportivă.

Până atunci aștept să văd când e vremea bună pentru Făgăraș 🙂 .