Alergarea montană și câinii de stână

Știu că se zice, sau mi se tot zice, că sunt anumite persoane pe care „câinii îi simt” și atunci îi atacă. Niciodată n-am înțeles ce înseamnă acel „a simți” din partea câinilor. E adevărat că eu, la rândul meu, simt că sunt de multe ori atacat nejustificat de câini. Mulți prieteni și cunoscuți nu cred asta și zic că e o exagerare. O parte din ei însă au și trăit pe lângă mine momentele de atracție pe care le exercit asupra câinilor.

Să fim înțeleși: nu urăsc câinii. Poate doar pe stăpânii de câini care și-i lasă liberi prin parc zicându-mi „nu face nimic, doar vrea să se joace”.  „Am înțeles, le zic. Dar te-ai întrebat dacă eu vreau să mă joc cu el ?”. Și după ce am fost capsat odată în parc de un câine lup, stăpână mi-a zis cu o expresie tâmpă pe față că „nu făcea nimic până acum”. Deci, cumva, fără să instig câinii la acte de violență, ei se dau la mine. Încerc să-i evit cât pot, nu alerg pe lângă ei, uneori nici nu respir, dar tot „intră în vorbă” cu mine.

Cam la fel se întâmplă și pe munte, doar că aici sunt niște diferențe:

• câinii de stână lucrează în haite și au strategie de încolțire;
• stăpânii (ciobanii) sunt uneori prea departe că să intervină rapid;
• pot folosi pietre că armă de apărare, fără să mă tem că stăpânul este deranjat de tactica mea.

Așadar, treaba nu e simplă. Mai ales că într-o zi de alergare sau plimbare te întâlnești garantat cu 2-3 turme de oi. În zilele bune, mai ales dacă faci distanțe mari, te întâlnești și cu 5-6 turme sau mai mult. La mine nu există alergare pe timp de vară la munte să nu am cel puțin un eveniment neplăcut cu câinii de stână. Am zeci de povești cu ei și m-am întâlnit de sute de ori cu turme.

Evaluarea situației

Ce fac eu ca să îmi reduc problemele cu câinii atunci când alerg la munte ?

În primul rând, scanez cât pot de atent și de în „viitor” traseul pe care merg. Cu cât depistezi mai din timp turma, cu atât îți va fi mai ușor să o ocolești sau să te pregătești pentru întâlnire.

Dacă turma este în drumul tău, primul lucru pe care trebuie să-l identifici este ciobanul. Ar fi de preferat să fie cât mai aproape de drum. Dacă ciobanul intră în vorbă cu tine, ești salvat. Câinii nu te mai atacă, chiar dacă latră.

Al doilea lucru ce trebuie făcut este numărătoarea câinilor. Trebuie să știi cu câți ai de-a face. Acest lucru este esențial, mai ales dacă ciobanul nu e în raza vizuală.

Și nu în cele din urmă, trebuie identificat masculul alfa. El este cel care de obicei stă cel mai sus poziționat, cel mai strategic și care atacă primul.

Este foarte important să nu te duci în alergare spre turmă și câini. Le vei da un motiv serios să te atace. Eu mă opresc din alergare cu mult înainte să ajung lângă turmă.

Întâlnirea cu turma: scenarii posibile

După ce ai văzut câți câini sunt și pe unde sunt poziționați, trebuie să evaluezi situația: să vezi dacă ei te-au simit sau văzut. E mai bine să fie așa, decât să îi iei prin surprindere. Odată ce te-au văzut sunt practic trei scenarii: (1) sunt indiferenți, ceea ce înseamnă că nu te văd ca o amenințare, (2) încep să vină spre tine în recunoaștere sau (3) vin în fugă spre tine lătrând.

Dacă intri pe scenariul #1, ai evitat conflictul și poți să îți vezi liniștit de treabă.

Dacă ești pe scenariul #2 încă mai poți ieși din situație fără conflict. Practic ce trebuie să faci, este să vorbești cu câinii (fără înjurături), să stai calm și să nu gesticulezi aiurea. Pare simplu, dar e mai greu de pus în practică când mișună 3-4 câini pe lângă tine. Nu am întâlnit situații când câinii încep să latre odată ce au ajuns așa aproape. Cu toate că am fost de multe ori în scenariul ăsta, tot am ceva emoții când se întâmplă.

Scenariul #3 este cel pe care nu ți-l dorești de fapt: atunci când vin câinii în fugă spre tine. In aceste momente o să te rogi să nu fi venit la munte, că mai bine alergai parc sau pe stadion. E normal să te simți așa. Cum se zice, cu toții am trecut prin asta. Trecând peste aceste gânduri, trebuie să faci niște lucruri ca să te salvezi. Din acest moment, orice secundă este importantă:

• apucă pietre, crengi sau bulgări de pământ în mână și aruncă spre ei; cea mai bună apărare este atacul; nu m-a dezamăgit niciodată în relații din-astea tensionate;
• identifică masculul alfa; dacă-l sperii pe ei, ceilalți câini tind să se retragă și ei odată cu acesta;
• înjură și țipă la câini;
• strigă la cioban după ajutor;
• aleargă spre câini câțiva metri și gesticulează puternic;
• NU bate în retragere;
• NU te lasă încercuit de câini; fă-te spre ei și aruncă constant în ei cu chestii;
• dacă te încercuiesc sau vin mai aproape de 2m, atunci îi poți stropi pe bot cu apă (dacă ai bidon și apă în el); apa pe bot îi sperie și bat în retragere;
• păstrează-ți calmul, că va apărea și ciobanul la un moment-dat și te va salva.

De obicei momentele astea de încăierare durează câteva minute, dar par o veșnicie. Până acum nu am avut neșansa să fiu mușcat de câinii de stână. Din păcate, de la an la an văd că apar mai multe stâne pe munte și odată cu creșterea numărului lor e normal să se apropie și de potecele turistice. Am câteva zone unde evit să mă duc că știu că sigur mi-o iau de la câini.

Cam asta a fost și mica mea poveste despre munte și câini. Sper să aveți cât mai puține întâlniri cu ei 🙂 .