Alergare in Antalya

In zilele mai ploioase sau cu mai putin soare am iesit la alergat cu Eliza. Am alergat pe strada spre Geyikbayiri cam 6-7km dus si tot atat si la intors. Adica un 13-14km.

Cu toate ca am alergat pe sosea, nu am avut probleme cu masinile pentru ca drumul era destul de slab circulat. Acesta urca in 7km cam 600m diferenta de nivel ceea ce a fost bine pentru ca am facut un 2 in 1. Adica o alergare la deal, de forta, si apoi o coborare rapida la vale cu pace de 3:30 – 4:00.

Este o combinatie intersanta treaba asta adica panta mare la deal cu coborare rapida pe sosea pentru ca practic poti merge la vale 7km (in cazul de fata) cu cat te tin picioarele si plamanii. Dupa 2 astfel de ture mi-am resimtit destul de bine gambele, bicepsii femurali si muschii tibiei.

Asa cum ziceam, de-alungul drumului era destul de pustiu. Am intalnit doar cativa localnici care pazeau niste capre si niste caini dar pasnici. Oamenii erau foarte amabili si ne salutau de fiecare data cand treceam pe langa ei, insa noi doar ridicam mana pentru ca nu intelegeam ce ne zic si nici nu stiam vreo forma de salut in tuca.

Cam la 4km pe sosea spre Geyikbayiri, cum pleci de la campingul JoSiTo, se vede deja marea si Antalya. Drumul serpuieste printre dealuri aride dar trece si prin padure de conifere ajungand cam la 1000m deasupra nivelului marii. Aici la 1000m altitudine se simtea deja o diferenta de temperatura fata de camping care era la 400m si ceva. Cred ca era cam cu 4-5 grade mai rece si umezeala mai mare.

Cu toate ca nu prea ma incanta o alergare pe sosea, pana la urma chiar mi-a placut in special pentru priveliste dar si pentru ca nu au fost masini mai deloc pe drum.

Pozele au o calitate oarecum indoielnica pentru ca au fost facute cu telefonul meu nu foarte performant 🙂