Alergare de iarna pe la Diham si Malaesti

Weekend-ul ce a trecut a fost cu vreme proasta pe la munte. Si in Bucuresti. De fapt, in toata tara 🙂 . Asa ca m-am orientat la o alergare la o altitudine mai scazuta, ca sa evit pe cat posibil vantul si ninsoarea.

Am plecat la drum cu gandul sa fac o tura prin Bucegi si sa ajung si la cabana Malaesti. Punctul de plecare a fost Caminul Alpin din Busteni unde mi-am lasat masina. De acolo am mers putin pe DN1 si am intrat pe forestierul spre cabana Gura Diham. Drumul era ud, pentru ca ploua, dar fara zapada. De la Gura Diham am luat-o in sus spre cabana Diham. Pe aici era un noroi de vis care m-a tinut inca 1 – 2 km, pana ce incep acele urcari spre zona de relee radio (pentru cine a mai fost pe traseu). De aici deja era zapada destul de marisoara, pana aproape de genunchi daca paraseai poteca, si ploaia se transformase in ninsoare. La fel si vantul batea mai tare, ceea ce m-a facut sa-mi pun geaca de ploaie pe mine. Asa zisa foita in limbajul de specialitate 🙂 .

Diham

La Diham era si ceata si vant si multa lume. Mai mult ii auzeam pe oameni decat sa-i vad din cauza cetei. Nu am stat deloc si m-am dus la vale, spre Malaesti, pe un traseu pe care nu mai fusesem niciodata: cruce albastra care merge pana la un moment-dat, cand se intersecteaza cu banda albastra, traseul Glajarie – Malaesti. Coborarea de la Diham a fost plina, dar plina, de noroi. Coboram „ca pe schiuri” doar ca nu eram pe zapada si nici nu aveam schiuri. Norocul meu ca nu a fost prea lunga, cam 15 minute, si am iesit la un forestier si apoi am intrat pe o poteca mai uscata. Am mai urcat putin si am dat in marcajul de Malaesti. Segmentul asta de traseu nu pot sa zic ca m-a impresionat. Este destul de banal, deci nu am trait cu regrete ca nu am fost pana acum pe el 🙂 .

La scurt timp de aici a inceput sa apara din nou zapada care s-a accentuat prin zona de plat, prin care trece traseul, si apoi prin cele 2 poieni pe care le traverseaza. Pe aici, prin poieni, am vazut urme de avalanse vechi de cel mult o zi (estimez eu) din care 2 erau varsate chiar peste poteca.

Malaesti

Dupa putin timp am ajuns si la Malaesti, in 2h:36 de la start, unde am constatat ca era o zapada si mai mare decat pe traseu. Poteca spre Take Ionescu, pe unde planuiam sa ma intorc, era neatinsa si plina de zapada de abia se mai vedeau primii stalpi. Asa ca am trecut la planul B: intoarcerea pe acelasi drum. Nu prea ma coafa sa fac din nou toate noroaiele prin care am trecut, dar era mai bine decat pe Take Ionescu unde ar fi trebuit sa merg printr-o zapada imensa la care se adaugau si cele 3-4-5 zone expuse pe care le traverseaza traseul.

Am facut cale intoarsa, am ajuns iar la Diham, apoi la Gura Diham, forestier, DN1 si la masina. Totul in 4h:37. Traseul a avut pana la urma 27.5km cu 1650m diferenta de nivel +/-.