Alergare de iarnă în Ciucaș

Azi am ieșit din nou la munte și tot azi am reușit să și scriu povestea. Cred că e o premieră. Trebuie să-mi notez undeva, să nu uit.

Revenind totuși la poveste, așa am marcat prima mea alergare de iarnă în noul sezon. Am ales Ciucaș pentru că l-am frecventat destul de puțin iarna în alergare. De fapt, nici nu mai țin minte când am fost ultima oară pe vârf pe zăpadă. În fine, e mai puțin relevant.

Planul era să fac traseul de semimaraton Ciucaș X3 cu un mic ocol pe vârf. Ca să nu mai bat drumul prin Cheia și să pornesc de unde începe oficial concursul, am „luat startul” de lângă DN1 și am intrat astfel direct în pădure, pe noroi.

Până la stana abandonată (stana din Zăganu) nu am avut zăpadă. Doar noroi și frunze. De la stână, dar mai ales odată cu ieșirea în creastă, am început să am zăpadă într-un strat subțirel și puțin înghețată. Parcă mă așteptăm să fie mai multă zăpadă pe munte.

Până să ajung în punctul numit pe vf. Gropșoarele am văzut urme adânci de urs în potecă, vechi cam de o zi, am estimat eu. A fost un urs adult pare-se. Partea bună a fost că le-am folosit și eu să înaintez, iar partea mai puțin așteptată a fost că, pe lângă o tufă de jnepeni aflată la 2m de potecă, am auzit niște mișcare greoaie pe acolo. Sunt aproape sigur că era autorul urmelor, chiar dacă nu i-am văzut blana !

Pe vf. Gropșoarele (1883m) bătea vântul destul de bine din E și m-am îmbrăcat iar cu haine, mănuși și fes după ce le dădusem jos doar cu 15 minute mai devreme. Ce să faci ! Așa e la munte: scoate haina, pune mănușa, scoate mănușa, pune fesul și tot așa la fiecare 15-20 de minute.

Până la cabana Ciucaș am făcut 2h:20. De aici am continuat direct spre vârf, fără să mai trec de fapt pe la cabană. În curând am ajuns 2 băieți și o fată îmbrăcați cam de oraș care urcau și ei pe vârf. Deja vântul bătea mai tare și zăpada era în multe locuri înghețată. Bețele chiar m-au ajutat pe aici.

În alte 43 de minute am ajuns și pe vârful Ciucaș (1954m) unde bătea un vânt puternic. Două rafale m-au și dezechilibrat. Pentru coborâre am optat pentru snowline-uri ca să pot alerga fără stres. Coborârea până la cabană am făcut-o rapid în vreo 20 de minute, după care, fără să mă opresc, am luat-o la vale.

Practic am încheiat tura cu 24km, 1600m D+ în 4h:26. M-am simțit foarte bine, nu am avut dureri și cred că m-am ars pe față de la soare 🙂 .