A treia oară la cățărat în Leonidio

Atunci când înoți împotriva valului mai mult obosești așa că, atunci când am auzit-o acum câteva luni pe Ioana că vrea să mergem în Leonidio de revelion, am zis „da”, chiar dacă nu dădeam pe afară de entuziasm. Față de mine însă, copiii păreau foarte animați de ideea de a vedea zona, așa că am lăsat-o mai moale cu opoziția. Cumva în aceeași situație ca mine a fost și pisica care nu a avut de ales, fiind luată la pachet cu noi.

Drumul

Fiind în formulă de 5 (numărând și pisica) am mers cu mașina. La dus ne-am oprit în Katerini într-un hotel care arăta mai bine în poze decât în realitate, iar la întoarcere am făcut pauză în Serres, având ca singur scop să mai mâncăm la taverna de cartier SOUVLAKIA MICHAIL. În continuare, copiilor li se pare cel mai bun restaurant din lume, cu toate că au văzut ceva restaurante la viața lor tânără, infinit mai multe decât văzusem noi la vârsta lor, adică niciunul :)) .

Apartamentul în care am stat arăta decent, chiar dacă nu am avut apă caldă din cauza unei neînțelegeri de comunicare.

Nu am scăpat nici de protestul fermierilor greci care aveau blocaje în diverse puncte ale autostrăzii. La dus ne-au afectat mai puțin, însă la întors am halit cel puțin o oră în plus, dacă nu chiar două, pentru că am mers mai mult pe lângă autostradă decât pe ea.

Cazarea

Anul acesta am schimbat cazarea la care stăteam de obicei în Poulithra ca să găsim ceva pet friendly. Așa se face că am ajuns într-un loc numit LEONIDION HOUSES / Lykoskufi Villas aflat între Leonidio și Tyros, dar mai aproape de cel din urmă, care are căsuțe de diverse marimi (de la 1 la 5 dormitoare) răspândite pe pantele abrupte a unui deal ce se ridică direct din mare.

Proprietatea este foarte frumoasă și îngrijită cu un view superb spre mare, iar vilele, la rândul lor, sunt foarte bine echipate: mașini de spălat rufe și vase, un espressor cu capsule Nespresso, veselă și tacâmuri complete. Respectând tradiția grecilor și aici am găsit chestii de mâncat și băut (apă, sucuri, vin, bere, cafea) din partea casei. Foarte frumos !

La cățărat

Anul acesta pe lângă Croco și Doina, ne-am sincronizat involuntar cu Cosmin & Mihaela și Mircea & Andra. În formula asta extinsă am mers în cele mai multe zile la cățărat. Ca și anul trecut, am avut o vreme ceva mai răcoroasă, cu vânt, și cu o zi full de ploaie.

În cele 5 zile cât ne-am cățărat am fost de fiecare dată la altă faleză: în prima zi am mers la Love Ledge, a doua zi am încercat la Miti, dar era super full și ne-am redirecționat la Theos Pillar unde abia am gasit 1 – 2 trasee libere, a treia zi am ajuns la Kamares, a patra zi la Blasphemia și ultima zi am rămas mai în zona, la Sabaton, unde ne-am cățărat printre picături fine de ploaie.

Faleza Miti are un acces foarte interesant, o urcare abruptă cu praguri înalte, care are montate în diverse puncte niște corzi fixe. Chiar dacă nu am reușit să rămânem aici, tuturor (inclusiv pisicii) ne-a plăcut accesul.

Sectorul Kamares are și el un acces interesant cu două variante, așa cum am găsit în carte și la fața locului: cea cu lespezile de față căzută este recomandată la urcare, iar grohotișul este sugerat pentru coborâre. Din cauza accesului lungut și cam dificil nu e tocmai faleza la care să vii foarte des, doar dacă nu te leagă vreun proiect pe acolo.

Blasphemia este un alt sector interesant, dar pe care l-am prins într-un vant intens. Ne-a uscat sistematic și continuu de la sosire la plecare. Măcar n-a plouat. Aici traseele sunt scurte, surplombate și la fel de tăioase ca în restul zonei. Drumul de acces către parcarea sectorului este cam accidentat și trebuie mers cu o mașină ceva mai înaltuță și, ideal, cu tracțiune integrală ca să nu rămâi înțepenit în noroiul de după ploaie.

La capitolul trasee, nu cred că se poate lăuda vreunul din noi 4 cu vreo realizare. Eu nici n-aveam vreun plan sau vreo dorință, iar la genul ăsta setup cu ziua și sectorul, ori îți iese ceva din 2-3 încercări ori o lași moartă. În continuare stânca mi se pare foarte tăioasa peste tot, cu puține excepții, lucru pe care nu-l simt/pățesc în alte zone din lume. Probabil că dacă aș sta aici câteva săptămâni în loc de câteva zile, s-ar mai adapta pielea și creierul și aș resimți altfel traseele într-un final. E doar o teorie.

De final

Copiilor le-a plăcut zona și au încercat să se cațăre în toate sectoarele în care am fost. Pisica a atras atenția peste tot pe unde am fost prin simplu fapt ca ea stă pe rucsac atunci când ne deplasăm spre/dinspre faleze. E cam greu să treci pe lângă un rucsac acoperit de un guler blănos și să nu-ți sară în ochi.

Ioanei i-a plăcut, cum era de așteptat, eu m-am adaptat. Nu țin neapărat să revin, dar ce știu eu ?!