A doua escaladă pe creasta Coștila-Gălbinele

Marți, săptămâna asta, am fost a doua oară pe traseul Costila-Gălbinele. M-a întrebat Croco dacă pot să merg, că el oricum își propusese să facă din nou creasta cu un băiat, Andrei. Am zis că da. Eram super curios de cum o să percep traseul a doua oară, căci prima oară l-am subestimat destul de mult și mi s-a părut greu și interminabil.

Accesul

Așa că pe la 8:15 am plecat toți 3 de la căminul Alpin. La ref. Coștila am făcut o pauză de mâncare și hidratare. Am pornit apoi pe poteca spre valea Gălbinele și, când am traversat linia crestei, am făcut stânga pe fețele căzute ce urcă spre pintenul Coștilei. De data asta am mers toți 3 la liber și la adidași până la pinten. Pe partea stângă, cum urci, se observă la început o potecă discretă. E foarte utilă și salvează timp.

La pinten am scos o coardă și am traversat asigurați, dar tot la adidași, fața din stânga pintenului. Este vorba de o porțiune de vreo 10m cel mult, din care traversarea are vreo 4-5. Apoi am strâns coarda pe după gât și am mers tot la liber până pe brâna care marchează intrarea în traseele Coștila-Gălbinele și Domn Profesor. De la ref. Coștila și până aici am făcut 1h:45.

Traseul

Aici ne-am pus espadrilele. Prima lungime începe cu o traversare scurtă de 3m, apoi continuă cu o urcare pe stânci friabile. După această primă lungime până la următoarea regrupare am mers sincron prin jnepeniș cam 50-70m. Am târât și coarda după noi ca să nu o mai strângem, dar mai bine o strângeam că se tot agăța prin jnepeni.

Intrarea în a doua lungime de coardă am făcut-o dintr-o regrupare cu două ancore chimice. Această este o lungime mai tehnică care începe cu o succesiune de două fisuri. A doua este ușor înclinată pe spate. Prize de mâini și picioare sunt, însă trebuie foarte bine verificate că au devenit mișcătoare. Față de data trecută, am perceput mai ușor pasajul ăsta.

A treia lungime de coardă începe cu o urcare pe un fel de diedru urmat de o traversare expusă spre stânga. Știu că data trecută mi s-a părut cam dubioasă traversarea asta, dar acum am parcurs-o fără emoții, dar cu mare atenție. Sunt niște mici prize la mâini de care te poți folosi, în rest echilibru pe picioare. După traversare urmează o urcare pe o față căzută super friabilă. Am mers că pisicile pe aici ca să nu ne dăm pietre în cap. Sub noi mai erau încă 7 oameni împărțiți în 3 echipe. Nu mă întrebați cum de ne-am nimerit într-o marți 10 oameni pe un singur traseu. Și noi ne-am tot întrebat cum.

A patra lungime este una care mi se ștersese complet din memorie. Începe cu un horn-diedru, merge ușor pe stânga și ajunge la o față căzută lungă de vreo 6 – 10m, să zic. Asta m-a cam surprins pentru că eu nu sunt un fan declarat al fetelor căzute. Cu toate astea, am reușit să găsesc destul de repede secvență de pași și micile prize pe care trebuia să le folosești să treci. Pe zona asta nu prea merge să te tragi de bucle dacă vrei pentru că ai una la începutul feței și alta sus, când ai rezolvat problema 🙂 .

Și urmează apoi ultima lungime, a cincea. Asta începe cu un mic horn la capătul căruia se află o surplombă mare. Se ocolește prin stânga, printr-o traversare drăguță, la echilibru. Atenție că zona aici este foarte friabilă și sunt gresii descompuse care se pot dărâma doar și atingându-le cu coarda. Am mai urcat apoi o coamă friabilă la capătul căreia se află o regrupare. Aici a fost și momentul în care am strâns coarda. Timpul de la intrarea în traseu și până aici a fost de 3h:30.

Retragerea

De la acest punct în sus se mai tot cățără stânci și coame însă merg făcute lejer la adidași. Până brâna Mare a Coștilei (BMC) am mai făcut o ora, cu tot cu pauză de masă 🙂 . Iar am mai văzut oameni pe trasee: doi urcau pe valea Gălbinele și încă doi coborau pe creastă văii Albe, spre brâna Aeriană. Ce o fi fost frate în ziua aia de marți de am văzut atâta lume „pantofărind” prin Coștila ? 🙂 .

La retragere am optat pentru aceeași ruta ca data trecută: Scorusi și valea Gălbinele. Pe aceasta din urmă am făcut 3 rapeluri. De la BMC până înapoi la refugiu încă vreo 2h. Totalul turei știu că a fost de 12h.

Că impresii de final: e clar că a doua parcurgere am simțit-o mult mai lejer. Știam la ce să mă aștept ca dificultate și ca timp de parcurgere. Atât eu cât și Croco, am perceput traseul că fiind mult mai friabil decât în urmă cu 4 ani. V-am zis, am mers de foarte multe ori încordați ca niște pisici ca să nu declanșăm bolovani

Legat de lungimile de coardă e un mister. Pe unele schițe apar 10, pe altele 13 și nouă ne-au ieșit 5. Cred că e mai puțin relevant numărul lor. Noi am folosit schița făcută de Mihai Daițoiu disponibilă și aici: http://eclimb.ro/topo.php?crt=180&n=Creasta_Costila_Galbinele.