Cursierind pe drumul vinului

Acum cateva saptamani am aflat cu totul intamplator ca pe data de 28 Septembrie avea sa fie un concurs de biciclete pe sosea cu startul din Panciu, din judetul Vrancea. Acest eveniment se numeste Velopower Road Race si este la prima editie. Traseul concursului trece exact prin fata casei bunicii mele. Cat de convenbil! 🙂 Cum nu puteam sa particip la concurs si cum ma aflam pe la tara weekendul acesta, am zis ca trebuie sa rulez traseul. Era „sansa mea” :))

Circuitul are 78km lungime cu o diferenta de nivel (+/-) de 720m si se desfasoara in general pe drumuri judetene putin circulate si foarte bine asfaltate. Traseul are de toate: urcari in forta, urcari mai domoale, succesiune de coline (deci urcari si coborari) dar si cateva coborari lungi unde zbori cu peste 55km/h.

Sectiunea ce incepe cu 10km inainte de Vidra si pana la satul Campuri (deci cam 30km) este destul de tehnica, atat datorita urcarilor si coborarilor foarte dese dar si datorita unor curbe stranse in urcare. Imediat ce se iese din Vidra, sa zic la 2-3-4km, este si o portiune de drum neasfaltat (sau poate rupta de o viitura, ceva) de cca 100m. In ea se intra destul de brusc pentru ca tocmai ce cobori in forta o vale, iar bucata aceasta de drum este chiar dupa o curba. Pentru mine a venit ca o surpriza insa am reusit sa nu fac vreo neghiobie 🙂

Inainte de Campuri cu 10km sau cam pe acolo a inceput si o ploaie marunta dar deasa, insa imediat ce am iesit pe drumul national (spre Panciu) s-a oprit si la putin timp dupa, a iesit soarele. O minunatie de vreme, ce sa mai!

Din acest moment drumul mai rezerva o singura urcare dura, as zice eu, de la intrarea in comuna Straoane, chiar de la popasul Valea Campului. Este vorba de o urcare de cca 160m in 3km. Desi nu pare mare din cifre, se simte destul de bine la picioare 🙂

Peisajele de-alungul traseului sunt frumoase si caracteristice zonelor de deal si munte. Pana pe la Vidra se merge cu raul Putna in partea stanga iar apoi, pe partea cu Panciu, drumul se intresecteaza de cateva ori cu raul Susita. Tot pana la Vidra drumul traverseaza destul de multe zone viticole si de aici vorba cu „drumul vinului”. De fapt al strugurilor sau al viilor ar fi fost mai corect, caci vin nu am vazut pe drum!

O alta chestie interesanta a fost cu cainii. Desi am intalnit, fara sa exagerez, cam 20 de exemplare (mici, mari, mai mult sau mai putin parosi) pe traseu nu m-a latrat niciunul. Mai, dar niciunul! Nu numai ca nu latrau, dar ma ignorau. Deja parca ma nelinstea atitudinea asta imperturbabila a lor mai ales ca pedalam destul de repede pe langa ei. Nu pot decat sa le transmit salutari si multumiri pe aceasta cale si sa aranjeze cumva niste sesiuni de training cu omologii lor din Bucuresti, ca sa le transmita si lor intelepciunea 🙂

In concluzie am facut traseul in 2h:58 timp in care am beneficiat de 2 pauze de poze si 2 repozitionari manuale de lant. Trackul de GPS este aici. Recomand aceasta tura si le multumesc organizatorilor pentru idee :D.