Albisoara Crucii si Branei, Busteniul in ceata

Albisoara Crucii si Branei

Am inceput sa-mi recapat partial increderea in prognozele meteo :). Cel putin in ultimele 3 dati au fost fix pe fix. Vremea previzionata a fost cea din teren. La fel a fost cazul si de data asta, mai exact miercuri, cand s-a anuntat si a si fost o zi cu soare si fara vant pe platou in Bucegi. A fost chiar prima oara anul asta cand am iesit pe platou si nu batea vantul sa-ti ia casca de pe cap.

Apropierea

Dar sa revenim la subiect. Am reusit sa-l combin pe Justin sa mai incercam niste albisoare. Planul era sa facem 1 sau 2 daca erau conditii bune. Am plecat la un 6 dimineata din Bucuresti si la 8 deja eram echipati si intram pe traseu de la caminul alpin.

Justin era fixat pe modul antrenament, adica in ritm alert, si asa am si mers nene. Am facut pana la copacul ciupercos, care marcheaza intersectia potecilor de valea Alba si Costilei, 40 de minute. De acolo si pana la verdeata inca vreo 15 :). Cred ca e un fel de record personal pe care nu tineam sa-l stabilesc :)). Bun. Timpul scazut are si un dezavantaj: am transpirat ca o muratura si cred ca imi/ne iesea apa si din urechi.

Albisoara Crucii

La verdeata ne-am pus accesoriile si am intrat pe albisoara Crucii. O mai facusem anul trecut dar de la jumatate in sus. Acum am luat-o de la inceput. In prima parte sunt 2 saritori la care trebuie sa platesti atentie. Noi am mers legati in coarda simultan si, la a doua saritoare, am mai asigurat la 2 pitoane si un jneapan cu cordelina.

De la a doua saritoare in sus am strans jucariile si am mers doar la bete. Zapada a fost foarte buna pe tot traseul, chiar si in partea de sus unde mereu am prins-o mai moale. Urmand modul de antrenament am terminat-o in 1h:57. Fericiti de timpul facut, am desfacut o sampanie si am mancat o felie de pepene galben.

Albisoara Branei (Braului)

Prima coborare pe Valea Alba am facut-o pana dupa saritoarea Carnului, cam la 100m mai jos, de unde am traversat pe fata din dreapta (cum cobori) ca sa intram in albisoara Branei sau Braului. Evident ca am constatat in scurt timp ca nu suntem pe Branei, ci pe un fel de valcel mai lat sau albisoara secundara care ajungea si el/ea pe platou dar pe un teren pietros, ierbos si neacoperit de zapada. Terenul asta era cam in ultimii 300m de diferenta de nivel. La acest punct aveam 2 albisoare langa noi: in stanga Branei, in dreapta Rasucita (cred). Ma ghidez dupa harta de aici facuta de Mircea Ordean. Noi am intrat in stanga ca sa ne tinem de plan.

Din pacate, cu valcelul nostru, am cam ratat saritorile interesante de pe Branei si am parcurs restul de vale doar la bete. Au mai fost niste micro saritori dar le faceai cu mana sau cu batul. Zapada a fost excelenta din nou si am terminat valea in 1h:15. Da-i si desfa a doua sticla de sampanie si mananca si restul de pepene galben.

Finalul programului

La coborarea pe valea Alba, deci la a doua, Justin si-a manifestat interesul si intentia sa mai faca si a treia albisoara. Cum eu venisem setat la mansarda sa fac doar 2, am ramas la 2 si ne-am despartit prietenos. Plus ca nu mai aveam nici apa. El a intrat pe Rasucita (credem noi) iar eu m-am dus la vale si la Casa Magica sa mananc ceva. (ca o paranteza recomand acest restaurant pentru preturile cinstite pe care le are)

Cam asta a fost si cu insorita zi de miercuri. Am rulat cam 15km cu 2070m denivelare in 6h:58.

Note de incheiere:

[list type=”check”]

  • nu am carat sticle de sampanie cu noi
  • nici pepene galben; cred ca ar fi inghetat
  • nu am actiuni si nu sunt afiliat cu Casa Magica din Busteni; nu-mi puneti gand rau daca mergeti acolo si nu va place

[/list]

 

 

Tags:
Category: